KROLL

  Kroll ... Un singur cuvînt  e pe buzele noastre ale tuturor în aceste zile.Numele companiei care a învestigat strict secret frauda astronomică a statului moldovenesc.Kroll. Un cuvînt enigmatic venit de undeva de peste ocean și care la un moment dat a cuprins în adîncurile sale toate tainele noastre, toate  suferințele noastre, toate căderile noastre, toate vrerile noastre din ultimul timp. Mai pe scurt adevărul. De ce am fost mințiți în cel mai nerușinat mod cu democrația în cei peste douăzeci de ani de așa zisă îndependență? De ce am fost hrăniți cu iluzii?  Și mai ales de către cine și în ce scop am fost prădați de un miliard de dolari?Au fost timpuri cînd pe aceste pămînturi se furau cai, averi.Iată că am ajuns să fie furat statul.Este posibil oare așa ceva? Asta să fie scopul civilizației și progresului? Kroll...
   Dar cine să dezlege tainele acestui cuvînt? Cine să pătrundă în misterele lui? Comentatorii care se mută de la un post de televiziune la altul mai mult pentru a acoperi  adevărul decît a-l spune? Posturile rusești care ne sufocă? Cele romînești care sînt lipsă? Politicienii care ne mint conștient? Frații romîni care după ce ne-au întreținut cu iluzii atîțea ani acum ne zic franc,ca și cum nu ar avea nici o treabă: gata, ați ratat! Clerul care e mut? Scriitorii care s-au concentrat pe suferințele proprii, de gașcă? Cine? Îmblăm cu toții somnambulici, speriați ca de ciumă, și zicem: Kroll! O neputință a noastră este acest cuvînt, pe care ne temem să o mărturisim.
   Ce e cu neputință la om , la o elită impotentă este cu putință însă la Dumnezeu.Așa că iată de undeva de prin satele noastre apare pe neașteptate un personagiu dintre cele două războaie pe care doar bătrînii îl mai țin minte. Îmbrăcat sumar, în haină de sac, aproape desculț, el călătorește din sat în sat și se oprește ba la o văduvă, ba la un bătrîn singuratec , cărora pentru un blid de linte le ridică gardurile, le repară acoperișurile. Astăzi e la Prut. Mîine e la Nistru. Iar poimîne Domnul știe unde va fi. Bulgăre îi spune.Druță mai întîi la pus în „Povara bunătății”, apoi l-a scos pînă cînd peregrinul s-a supărat și s-a întors la drumurile sale, în viață adică.
  Este uimitor să te uiți la el și la satele noastre sărăcite , să vezi cît de puțin îi trebuie unui om pe lumea asta: un blid de linte. Și cît de simplu și de naiv se poate mulțumi uneori pentru acest blid. Și atunci te întrebi: pentru ce Kroll? Pentru ce miliarde? Nu cumva pentru a deturna  mersul și sensurile firești ale istoriei care iarăși trece pe lîngă noi, a cîta oară, dar mai întîi pe lîngă demenții care fac asta? Doborîtuia-i pe ei cînd s-au înălțat, Doamne, spune psalmistul. Și nu sînt cuvinte goale. Este o sentință pronunțată și verificată de milenii asupra nesătuilor lumii. Aceasta propabil înseamnă Kroll. Păzea!