GUST DE STELE

Am zis ca azi nu postez mimic , m-a dedic florilor. Dar nevasta mi-a copt piine. Face rar lucrul acesta. Deaceea a alergat degraba si mi-a zis:"Primeste produsul!" Am ciupit si i-am spus:"Miros de miriste de la piinea ta. Si gust de stele. Mama cind scotea o asemenea piine din cuptor isi facea semnul crucii."
                       ...
5,8 km. Nici umbra din condrumetii mei obisniiti. Cealalta lume fuge si se ascunde repede in case. Frig. Niciodata nu m-am imbracat ca azi , in miez de vara, cu scurta de iarna. Ceva se intimpla totusi cu clima. Si as zice ca si cu civilizatia. Totul se afla sub semnul unor mari contradictii. A unui echilibru fragil. In primul rind omul.
                                                                         ...
Azi de dimineata, pina la ploaie,  3,2 KM. Lume putina pe stadion. Doar porumbeii m-au intilnit. Ciuguleau fericiti. Saptamina trecuta cosasii au tuns iarba  si-au adunat-o in batatura portarului .Eri au ridicat-o , au mesit si credeam ca au aruncat si ceva hrana pasarilor. Credeam gresit. Doar seminte de iarba grasa, de troscot si cicoare am gasit  dupa ce ,deranjati s-au  zbatut spre inalturi.Ma uitam la zborul lor maret si ma intrebam de ce oare doar omul ca sa zboare are nevoie de avioane si miliarde?     
                                                                      ...
Astăzi  s-a scurs exact un an de la nunta voastră . De fapt, au fost trei nunți. Una la Londra, cînd ați înregistrat căsătoria. A doua la  Chișinău , în patria ta, Ana. Și a treia, în Îndia, patria ta  Chaitanya. Nici la una din ele din păcate n-am putut să acced și să le leg intr-un Tot. La cea din Moldova m-am întors biruit chiar din prag. Bronșita mea cronică m-a ținut străns ănlănțuit de Dealul Schinoasei.  Și a mai fost ăncă una , care la ănceput  părea un simplu divertisment, cununia de la mănăstirea Țigănești.O nuntă și ea, doar că fără  zboruri de avioane, fără ventilatoare cu suflare de gheață , fără orgolii .O nuntă multăndurată  care pe neașteptate s-a deschis și pentru mine și m-a luat  magnific  ăn brațele sale  Așa precum odinioara Maica. Cănd eram zgălțăit  de plăns.Doar pentru o clipă , atăt căt să fiu fericit.. Ce să vă spun la un an de la căsătoria voastră? Să fiți fericiți , de un trilion de ori mai mult decît sînt eu ăn această poză.                                                     
                                                                   ,,,
Spuneam ,ud florile. Asta ma  scoate din depresia caldurilor de august.Si am o floare , natinga , nu stiu macar sa o denumesc ,  isi deschide corolele exact in dricul zilei, pe caldura cea mare. Este un fel de iubire al ei neinteleasa , sinucigasa, cu soarele de care , ma gindesc, habar nu au oamenii, desi uneori ,gustind din ea,  intuitiv se salveaza.
                                                                ...

Incep sa inteleg ca suferintele mele de fapt nu conteaza nimic pentru nimeni decit pentru mine. Este si asta o intelegere care aduce lumina.
                                                               ...

         

TURBAȚII

Citesc in "Manualul" lui Epictet niste reguli de viata pentru o zi inainte: "...ci indeparteaza-te cu dezgust de profunda sa netrebnicie." Ce frumos. Nu stiu de ce imi inchipuiam pina nu demult ca doar lucrurile trebnice sint profunde.
                      ...
Mama cind se minia pe tata i-o trintea in fata:"Turbatule!" Oameni turbati. Ciini turbati. Dor turbat.  De-a lungul vietii mele le-am auzit pe toate in fascinantul nostru limbaj popular. Da iaca "popa turbat" aud pentru prima data. Trebuia sa luam in spate un munte de civilizatie , de mii de ani, ca sa producem azi asemenea perle.  Nu cred ca ne-am imbunatatit ceva cu asta. Problema este ca atunici cind zicem "popa turbat" sa nu ne amestecam cu vorba ,zic Sfintii Parinti , sa nu turbam si noi. Caci pina la urma limbajul exprima eul nostru fiintial.
                                                                      ...
Stefan Secareanu scrie frumos aic, la figurat, despre o ruda a.sa din Cuciurgoaia ,care a murit subit , cu o sapa fauritoare de  milarde in mina. Minunate rindiri. Poate , zic, chiar ar trebui sa punem un monument sapei , simplu , cu banuti adunati din batista  , ca un semn pios de recunostinta parintilor nostri, pentru ca , atunci cind parea ca am scapat de.ea , hotii ne-au pus-o mai virtos in miina.Ea , si nu piatra necioplita din piata sau puterile garante, ramine deocamdata unicul nostru sprigin in calea rautatilor
                                                                    ...
Semnul rosu al exclamarii se zvircoleste pe siteul Serviciului Hidrometeorologic de Stat ca un sarpe. 30-34 de grade.Ne asteapta o saptamina de foc. Cod galben. E vara adevarata ,in sfirsit. S-au copt grinele. Valura aur curat. Ciocirlia si-a scos puii si bucuroasa se rupe ca un pumnal intrun zbor frenetic, perpendicular spre tarii pina devine un punct tremurator, invizibil , primordial , din care zbucneste cerul de sticla si dintr-odaza  ma  absoarbe si pe mine. E Firea. Sint dor. Sint liber si sint fericit, acolo sus,  cit ghearele  iernii si miristii inca se-asvund in tarini, sub spicul din brazda tremurator ..
                                                              ...
4 km. Dis de dimineata. Am cautat-o pe fabuloasa mea condrumeata de eri , floarea care urca la cer. Din pacate n-am aflat-o. In locul ei , pe cararea de beton, am gasit doar o tulpina seaca si plesuva. Cum spune marele Will in Sonetul 4? Nu face daruri Firea , din buchetu-i ea doar imprumuta. Scurta e viata la florea cimpului.Ca si la om. Nici cit o bucurie deplina
                                                           ,,,
Vint de dimineata pe traseu, cu rafale scurte, intermitente. Am facut doi kilometri si m-am intors in chlie. In urechi imi suna melodia "Prieten drag "    pe care  Constantin Dragomir a dezgropat-o ieri de undeva de pe internet. Eram student, locuiam in caminul 7, aveam o "Spidola " , pe care mi-a daruit-o mama la prima ei venire in oras, si-n diminetile lenoase , pina la orele de curs de dupa masa, o deschideam. In citeva clipe vulcanica voce a Pompiliei Stoian ridica tot caminul in picioare. Eram la ora marilor iubiri.Astazi caminul 7, ras de lama buldozerului ,a disparut. La fel ca si legendara "Spidola " , ca multe alte lucruri sfinte . O lume. Nimeni din lumea aceea nu punea mina pe pix pe atunci, inaite de a-si fi procurat o renumita colectie de lux, cu coperti negre, miniaturale, greu accesibila , mult iubita de noi, din poetii lumii, printre care Leopardi, Lorca, etc .Probabil de asta si i-am dat-o regretatului meu prieten Sergiu Manea  cind intr-o buna zi a fost ridicat si dus pe sus la catanie in Siberia. Probabil tot de asta un alt prieten, Nicolae Rosca,  scapat de catanie, putin mai tirziu s-a rastit suparat: "Ba, mi-ai furat poetii!" "Nu i-am furat. Ii am pe ai mei!" - i-am replicat disperat, cu gindul ca se intoarce Sergiu si mi-i restituie. Sergiu s-a intors , dar fara "Spidola" si fara poeti. Atunci se pare ca , putin intristat ,  am inceput sa invat pe de rost din marii poeti. Cu anii, pic cu pic , am adunat in memorie o antologie intreaga. Asa ca astazi e vint, m-am intors in chilie si , invaluit de mareata voce a Pompiliei , recit din Brodschyi, Stanescu , Carare, Mandelstam... Fara teama ca cineva o sa mi-i fure s-au piarda .Pentru ca ei au biruit totul. Tradare. Mizerie.Siberii. Iadul. Si-au intrat in vecie.
                                                           

                                                           

MĂSURĂTORI

Am terminat chisleagul si-l sun de dimineata  pe Mitrofan: "Ai muls caprele?" "Ehe, cit a trecut de cind n-ai mai luat lapte?" - imi zice el, dindu-mi de inteles ca s-ar fi putut sa ma sterga de pe lista intocmita cu creion chimic. "Nu stiu, n-am fixat - ii zic , - poate daca Nina a mai adus din oras ceva lapte de vaca." "Apoi uite , abia se coceau dudele si acum ce avem: gata , s-au scuturat tol la pamint. Farstein?" - imi da el replica. Si aici n-am ce-i obiecta .Distanta e redutabila. Are niste masuratori ale  timpului care rivalizeaza cu toate civilizatiile: soarele, caprele si plantele.Cu soarele se culca si se scoala. Cu caprele isi numara zilele.Iar cu plantele bucuriile si tristetele.Ma uit cum toarna laptele, incet, econom , cum savureaza tremurind ultima picatura de pe buza borcanului , de parca si-ar masura si gusta viata, si ma gindesc ca s-ar putea sa fie mai fericit decit cei care au fugit cu avioanele si valizele pline. Decit noi toti care am ramas ca prostii cu tara. Si chiar decit toata lumea aceasta buimaca, fara masura .
                                                               ...
Lumea aceasta, calatoria prin ea, nu va deveni niciodata pustie . N-a dovedit sa dispara Vera si locul ei pe traseu l-a luat o batrinica de nouazeci de ani .Liuba o cheama.Si are o sora in Rusia careia ii scrie scrisori si asteapta cite o jumatate de an pina primeste raspuns.Asa circula azi scrisorile. In rest , se plimba zilnic, incolo incoace cite trei, patru kilometri pe zi si ma roaga din cind in cind: "Ia mai recita ceva.! " Si eu incep  cu genialul verset din Mandelstam : "Cto mojet znati pri slove rastavanie.."Si ea continua sugubat : "...cacaia nam razluca predstoit?" Eri insa in loc de  "razluca " numai ce o vad ca se opreste si zice: "Pastrez acasa o fotografie in rama. Eram sora medicala . Se terminase razboiul si aveam doar putin peste nouasprezece ani. M-am gindit sa ti-o daruiesc"   A tacut o vreme , desenind cu bastonul pe asfalt niste arabescuri invizibile , apoi a oftat adinc si s-a corectat:"Poate ca da, dar poate ca nu." Nu stiu cita putere a pus condrumeata mea in aceste ultime doua cuvinte - " da "" sau " nu" - pe care astazi le repet neincetat toata ziua. Cu certitudine insa ca intre ele poate incapea o viata fragila de om.De multe ori asa si se intimpla. Fara voia noastra. Poate de asta si ne incumetam pina in ultima clipa , cind abia daca o mai stapinim, sa credem , cu o  tragica inversunoare aproape, ca sensul a fost sa o daruim cuiva.
                                                             ...
Ce sa va mai spun azi, pentru ca e zi sfinta, de Duminica. Este un om de aur acest Octavian Ticu in politica moldoveneasca. Un intelectual autentic.Mamei mele, spre deosebire de Mihai Ghimpu , i-ar fi placut, parca o aud :" Ia uita-te la dinsul cum le spune , ca la carte. Apara-l, Doamne , ca-i om cuminte!" Si ar fi avut multa dreptate. Asa ca sa ne rugam pentru el si el se va ruga  pentru noi. Caci pina nu demult, vorba lui Vasilache , am avut numai moaste.