MĂSURĂTORI

Am terminat chisleagul si-l sun de dimineata  pe Mitrofan: "Ai muls caprele?" "Ehe, cit a trecut de cind n-ai mai luat lapte?" - imi zice el, dindu-mi de inteles ca s-ar fi putut sa ma sterga de pe lista intocmita cu creion chimic. "Nu stiu, n-am fixat - ii zic , - poate daca Nina a mai adus din oras ceva lapte de vaca." "Apoi uite , abia se coceau dudele si acum ce avem: gata , s-au scuturat tol la pamint. Farstein?" - imi da el replica. Si aici n-am ce-i obiecta .Distanta e redutabila. Are niste masuratori ale  timpului care rivalizeaza cu toate civilizatiile: soarele, caprele si plantele.Cu soarele se culca si se scoala. Cu caprele isi numara zilele.Iar cu plantele bucuriile si tristetele.Ma uit cum toarna laptele, incet, econom , cum savureaza tremurind ultima picatura de pe buza borcanului , de parca si-ar masura si gusta viata, si ma gindesc ca s-ar putea sa fie mai fericit decit cei care au fugit cu avioanele si valizele pline. Decit noi toti care am ramas ca prostii cu tara. Si chiar decit toata lumea aceasta buimaca, fara masura .
                                                               ...
Lumea aceasta, calatoria prin ea, nu va deveni niciodata pustie . N-a dovedit sa dispara Vera si locul ei pe traseu l-a luat o batrinica de nouazeci de ani .Liuba o cheama.Si are o sora in Rusia careia ii scrie scrisori si asteapta cite o jumatate de an pina primeste raspuns.Asa circula azi scrisorile. In rest , se plimba zilnic, incolo incoace cite trei, patru kilometri pe zi si ma roaga din cind in cind: "Ia mai recita ceva.! " Si eu incep  cu genialul verset din Mandelstam : "Cto mojet znati pri slove rastavanie.."Si ea continua sugubat : "...cacaia nam razluca predstoit?" Eri insa in loc de  "razluca " numai ce o vad ca se opreste si zice: "Pastrez acasa o fotografie in rama. Eram sora medicala . Se terminase razboiul si aveam doar putin peste nouasprezece ani. M-am gindit sa ti-o daruiesc"   A tacut o vreme , desenind cu bastonul pe asfalt niste arabescuri invizibile , apoi a oftat adinc si s-a corectat:"Poate ca da, dar poate ca nu." Nu stiu cita putere a pus condrumeata mea in aceste ultime doua cuvinte - " da "" sau " nu" - pe care astazi le repet neincetat toata ziua. Cu certitudine insa ca intre ele poate incapea o viata fragila de om.De multe ori asa si se intimpla. Fara voia noastra. Poate de asta si ne incumetam pina in ultima clipa , cind abia daca o mai stapinim, sa credem , cu o  tragica inversunoare aproape, ca sensul a fost sa o daruim cuiva.
                                                             ...
Ce sa va mai spun azi, pentru ca e zi sfinta, de Duminica. Este un om de aur acest Octavian Ticu in politica moldoveneasca. Un intelectual autentic.Mamei mele, spre deosebire de Mihai Ghimpu , i-ar fi placut, parca o aud :" Ia uita-te la dinsul cum le spune , ca la carte. Apara-l, Doamne , ca-i om cuminte!" Si ar fi avut multa dreptate. Asa ca sa ne rugam pentru el si el se va ruga  pentru noi. Caci pina nu demult, vorba lui Vasilache , am avut numai moaste.