marți, 25 februarie 2020

TURBAȚII

Citesc in "Manualul" lui Epictet niste reguli de viata pentru o zi inainte: "...ci indeparteaza-te cu dezgust de profunda sa netrebnicie." Ce frumos. Nu stiu de ce imi inchipuiam pina nu demult ca doar lucrurile trebnice sint profunde.
                      ...
Mama cind se minia pe tata i-o trintea in fata:"Turbatule!" Oameni turbati. Ciini turbati. Dor turbat.  De-a lungul vietii mele le-am auzit pe toate in fascinantul nostru limbaj popular. Da iaca "popa turbat" aud pentru prima data. Trebuia sa luam in spate un munte de civilizatie , de mii de ani, ca sa producem azi asemenea perle.  Nu cred ca ne-am imbunatatit ceva cu asta. Problema este ca atunici cind zicem "popa turbat" sa nu ne amestecam cu vorba ,zic Sfintii Parinti , sa nu turbam si noi. Caci pina la urma limbajul exprima eul nostru fiintial.
                                                                      ...
Stefan Secareanu scrie frumos aic, la figurat, despre o ruda a.sa din Cuciurgoaia ,care a murit subit , cu o sapa fauritoare de  milarde in mina. Minunate rindiri. Poate , zic, chiar ar trebui sa punem un monument sapei , simplu , cu banuti adunati din batista  , ca un semn pios de recunostinta parintilor nostri, pentru ca , atunci cind parea ca am scapat de.ea , hotii ne-au pus-o mai virtos in miina.Ea , si nu piatra necioplita din piata sau puterile garante, ramine deocamdata unicul nostru sprigin in calea rautatilor
                                                                    ...
Semnul rosu al exclamarii se zvircoleste pe siteul Serviciului Hidrometeorologic de Stat ca un sarpe. 30-34 de grade.Ne asteapta o saptamina de foc. Cod galben. E vara adevarata ,in sfirsit. S-au copt grinele. Valura aur curat. Ciocirlia si-a scos puii si bucuroasa se rupe ca un pumnal intrun zbor frenetic, perpendicular spre tarii pina devine un punct tremurator, invizibil , primordial , din care zbucneste cerul de sticla si dintr-odaza  ma  absoarbe si pe mine. E Firea. Sint dor. Sint liber si sint fericit, acolo sus,  cit ghearele  iernii si miristii inca se-asvund in tarini, sub spicul din brazda tremurator ..
                                                              ...
4 km. Dis de dimineata. Am cautat-o pe fabuloasa mea condrumeata de eri , floarea care urca la cer. Din pacate n-am aflat-o. In locul ei , pe cararea de beton, am gasit doar o tulpina seaca si plesuva. Cum spune marele Will in Sonetul 4? Nu face daruri Firea , din buchetu-i ea doar imprumuta. Scurta e viata la florea cimpului.Ca si la om. Nici cit o bucurie deplina
                                                           ,,,
Vint de dimineata pe traseu, cu rafale scurte, intermitente. Am facut doi kilometri si m-am intors in chlie. In urechi imi suna melodia "Prieten drag "    pe care  Constantin Dragomir a dezgropat-o ieri de undeva de pe internet. Eram student, locuiam in caminul 7, aveam o "Spidola " , pe care mi-a daruit-o mama la prima ei venire in oras, si-n diminetile lenoase , pina la orele de curs de dupa masa, o deschideam. In citeva clipe vulcanica voce a Pompiliei Stoian ridica tot caminul in picioare. Eram la ora marilor iubiri.Astazi caminul 7, ras de lama buldozerului ,a disparut. La fel ca si legendara "Spidola " , ca multe alte lucruri sfinte . O lume. Nimeni din lumea aceea nu punea mina pe pix pe atunci, inaite de a-si fi procurat o renumita colectie de lux, cu coperti negre, miniaturale, greu accesibila , mult iubita de noi, din poetii lumii, printre care Leopardi, Lorca, etc .Probabil de asta si i-am dat-o regretatului meu prieten Sergiu Manea  cind intr-o buna zi a fost ridicat si dus pe sus la catanie in Siberia. Probabil tot de asta un alt prieten, Nicolae Rosca,  scapat de catanie, putin mai tirziu s-a rastit suparat: "Ba, mi-ai furat poetii!" "Nu i-am furat. Ii am pe ai mei!" - i-am replicat disperat, cu gindul ca se intoarce Sergiu si mi-i restituie. Sergiu s-a intors , dar fara "Spidola" si fara poeti. Atunci se pare ca , putin intristat ,  am inceput sa invat pe de rost din marii poeti. Cu anii, pic cu pic , am adunat in memorie o antologie intreaga. Asa ca astazi e vint, m-am intors in chilie si , invaluit de mareata voce a Pompiliei , recit din Brodschyi, Stanescu , Carare, Mandelstam... Fara teama ca cineva o sa mi-i fure s-au piarda .Pentru ca ei au biruit totul. Tradare. Mizerie.Siberii. Iadul. Si-au intrat in vecie.
                                                           

                                                           

Un comentariu: