* * *
Azi numărul vizitatorilor pe blogul meu a atins cifra de o mie.Imi place această cifră.O mie de ani. O mie de trandafiri. O mie de prieteni. Totul se cuprinde în această cifră ,nimicul si absolutul ,singurătatea si comunicarea, lumea și eu, unu si zeroul multiplicat , cit de greu este să te aduni crispat in ea si sa strigi măcar o vocală, ca să fii auzit în muntele cel sfint al Domnului si pustiul omului.Multumesc omule!
* * *
Dincolo de frumusețea teilor, dincolo de taina liceenilor, care chiar și acum pe timp fierbinte de bacalaureat se furișează cu cartea poetului spre locuri ascunse , trraseul plimbărilor mele de vară mai ascunde și alte taine, mult mai adinci decit cele adolescentine. Bunăoară patul boschetarilor. L- ați văzut vreodată cumva? Nimic mai simplu pe lume decît acest pat. Cîteva saltele pișate și udate de ploi , aproape putrezite, care se desfac și întind ușor pe pămînt, una lîngă alta. Deasupra peste saltele se adaugă o plapumă gegoasă și găurită de jăratecul țigării. Alături la îndemînă se pun niște sticle de plastic cu apă și pungi cu diferite resturi de mîncare de pe mesele aleșilor. Apoi mai sus, pe un dîmbuleț ,se improvizează din mai multe ștergare murdare o pernă. Și gata, patu-i făcut. Poți să te culci , fără de griji și furat de somnul adînc al pămîntului. ȘI totuți nu somnul pămîntului pe care mi l-am dorit totdeauna e taina patului, nici lipsa de griji, nici perna ci locul care niciodată nu știi cît va dura și unde va fi : ascuns departe, într-o vizuină de vulpe , sau așezat deschis la mijloc de cale și sărbătoare, ca astăzi . Mă uit la el , pipăi în buzunar un leuț și mă-ntreb :ce să fac ? Astăzi am libertatea s-aleg , pot să achit miliardul sau să fericesc un milog. Mîine însă ,ar putea să fie tîrziu. Și parcă-L aud pe Domnul cum strigă prin vremi :„ Iați patul și mergi !” Bineînțeles că pe o altă cale, dar cu același pat. Care nu e decît un cuib al păcatului originar, de om, de neam și de țară la granița tuturor răutăților și srîmbătăților. Menit să frîngă destinele și să ne întrețină visele, ca pe nițte umbre ale morții.
* * *
Brexit in Regatul Unit al Marii Britanii, pentru eșirea din Uniunea Eoropeană.Și brexit aici în Moldova, la Uniunea Scriitorilor, pentru demarcarea și delimitarea de Asociația Scriitorilor Europeni de limbă romînă.N-a dovedit bine să se înfiripe această nouă și interesantă formațiune și iată este negată. anulată, defaimată. Cine a apărut pe lista ei , declară Titus Știrbu, secretar al Uniunii Scriitorilor din Moldova, este ca și cum s-ar fi exclus din rîndurile noastre, ei au luat de la cutărică cîte 200 de dolari. Încît , uitîndu-mă la certurile izbucnite , stau și mă întreb ce-ar fi dacă aș întemeia și eu o Uniune aici în Dealul Schnoasei, cu Mitrofan Căprarul și cu nea Mihai, măturătorul, ambii cu veți de mari scriitori.Dacă mai serios însă din vechea noastră catedrală cu preoți duhovnici precum Lida Istrati și Vasilache ce s-a ales? Un cort modernist? De europeni nici nu mai vorbesc. Și atunci ce ne facem? Poate ne ducem la una din Sfintele Liturghii ale lui Octavian Moșin. Sau cel puțin la o conferință pe tema omului din Biserica USM. Sau accesăm măcar pagina web a revistei ”Moldova Ortodoxă„ cu peste o sută de mii de vizitatori , editată de preotul Mihail Bortă de la aceiași biserică , ca să pricepem că duhul nu piere. El pur și simplu se pierde.De fapt , mai demult am observat că de fiecare dată cînd scrisul nu merge la mine în familie apar certurile. Și atunci fac brexit. Brexit pentru mîncare, Brexit pentru blide. Dintr-o mie și unu de alte motive decît cele ale scrisului. E mai ușor a face brexit pentru orice altceva. Decît a zice :slăbita duhul meu. Decît a te smeri și a te așeza la masa de scris. Sau a te lega cu lanțugul de ea.
