„Svobodnîie hudojnichi”

 

Îi urît de tot, frații mei robi ai Cuvîntului!Îi trist cum nu se mai poate. Pe zi ce trece, lucrurile se încurcă tot mai mult și mai mult.Și știți de ce? Pentru că Ana și sora ei Veronica, ambele fiice ale mele,și probabil încă mulți alți moldoveni, au votat acolo la Londra,unde se afllă Ana,și prin alte orașe ale lumii în toamna aceasta PLDM-eul, pe Leancă adică, care pînă mai adineaori parcă trecea,cum ni s-a promis în alegeri, la funcția de Prim-ministru și parcă astăzi iată nu mai trece.Peste noapte fața luminoasă a lui Leancă a fost înlocuită cu o altă față obscură despre care nu știm aproape nimic.Gaburici este numele acestei fețe apărute de după cortină,dintre figuranți.Trece acest figurant pentru că este înaintat de liberal democrați și susținut de democrați, în total patruzeci și două de voturi în Parlament.Și nu trece pentru că are nevoie de încă alte nouă voturi, fie ale liberalilor, fie ale comuniștilor, care iată din dreapta și stînga ezită.O adevărată șaradă.Un spectacol.O dramă.Și dacă, să zicem, va trece : ce va fi?Cum va fi?

  Întrebarea e nouă și întrebarea e veche.Unul nebunul știe care iată se mută,cu zurgălăi și batistă ,de la o televiziune la alta.
Așa că stau și mă gîndesc, dacă votam toți Partidul Liberal, măcar elita, partea intelectuală, conștientă a neamului, dacă nu ne fărămițam chiar în același Partid Liberal în diferiți reformiști,unioniști, dacă-l învățam pe Ghimpu să respecte și alte păreri în afară de cea proprie, dacă-l protejam pe Chirtoacă ca lider și-i aminteam că nu-și aparține doar sieși și unchiului său , ci este parte din fondul nostru politic și genetic comun, pentru că la urma urmei votul nostru l-a făcut primar, poate că nu eram unde sîntem.Poate că nu dezlegam șarade.Poate că eram într-o singură biserică și o singură credință,Așa însă fiecare e cu coliba lui.Fiecare cu idolul lui.

    Abea acum se vede limpede de ce la timpul potrivit Voronin și-a curățit partidul de talibani.Și poate că lucrul acesta nu l-a făcut de capul lui , căci în alte condiții înlăturarea lui Tcaciuc ar fi egalat pentru liderul comunist cu un act de sinucidere.Așa însă cineva i-a aranjat salvarea salvîndu-se în mod genial și pe sine.Și nu este exclus că această  Coaliție pentru o Moldovă Europeană se cocea în unele minți ”vizionare” încă de pe atunci ,cînd noi îmblam buimaci cu visul european la butonieră.Asta e, acum ei calcă ușurel pe acest vis, ca pe un covor de urșunic, se așează la putere și-i zic lui Sturza, cu gura unor eterni parlamentari, mari iubitori ai neamului moldovenesc :„Svobodnîi hudojnic!„ Se pare că pînă și astăzi această ”perlă a zilei„ a lui Dumitru Diacov mai deține primatul expresiilor înaripate de pe „Unimedia”.Noi toți am devenit în noaptea cînd a fost prădată Banca de Economii și concesionat Aeroportul ”svobodnîie hudojnichi” cărora din paști în paști ni se dă la Uniunea Scriitorilor cîte un plic.Ne-au crescut aripi, cum ar fi zis Nicolae Dabija.Și dacă e așa ce-ar fi dacă ne-am lua visul înapoi de sub picioarele lor? Dacă am fi cu adevărat niște artiști liberi? Dacă am realiza că adevărul ca eri, ca allatăieri și ca mii de ani în urmă se poate spune desigur și-n plic.Doar dacă e spus în scrisorile din ocna siberiană ale lui Dostoievski. Sau tăinuit în omiliile Fericitului Augustin.Sau pecetluit în sonetele lui  Shakespeare.Sau zis în rugăciunea de pe cruce a lui Isus.Am pierde ceva? Nu cred.Poate doar umilința.