După cîteva săptămîni de ceață sură, irespirabilă, deznădăjduitoare, iată că în sfîrșit grădina s-a luminat. Lumea prinde contururi reale. Departe pe Grenobl, spre est, se profilează blocurile scheletice ale orașului și siluetele mașinilor, ca niște puncte mișcătoare. Brusc au amuțit urgențele. Aproape , la geam, peste balcon, copacii parcă s-au spălat pe față. Miliarde de frunze, atinse de necroză , stau la rădăcina lor, de parcă au pierdut o luptă, dar nu și bătălia. Devale cîteva hogeacuri fumegă calm, cu miros de tămîe. Relaxare totală. Tot mai mult și mai mult simt în ultimul timp, cu osul, că iarna în Dealul acesta de lut al Schinoasei se furișează spre mine subtil, cu chip perfid de primăvară.
...
Citesc Milan Kundera. Gluma. Este un scriitor care nu se joaca cu scrisul. Palpitant. Tulburator. Chipuri memorabile. Dezbraca omul de fetele lui, ca pe niste folii, cu masura dostoievschiana. Chirurgical. Pina-n subterana. Pina la singe . Pina la groapa. Ma gindeam ca o sa ma opresc doar la acest roman.Acuma stiu ca o sa citesc tot ce a scris Kundera.
...
Primul Craciun fara copii, cu brad in tinda. Acolo de unde i-am petrecut in acesti ani si unde i-am asteptat. Invariabil. Fara de compromis. Ninge , cu fulgi mascati, peste gradina, ca niste fluturi din vara anului ce a trecut. Ninge si se topeste. Ninge si fluturii de ninsoare , lipindu-se de crengi, ca intr-o ultima imbratisare de iubire, se prefac in miriade de margaritare, in salbe ale veciei .Este sublima gradina si un alt mijloc sa ma apropii de ea, dupa o noapte amortita, adinca, instrainata decit acest vers de Nicolae Dabija nu gasesc:" Precum de roua niste cringuri/ mi-s zilele de lacrimi pline, / Se vede Doamne de la Tine,/ cit sint de trist, cit sint de singur? "
...
N-am invatat sa scriu inca. Am sters tot ce-am scris eri despre rochii și inaugurare. Filozofie chioara. De fapt am vrut sa scriu despre inaugurare si grajdurile lui Augias. Traseul de eri al Maiei de la semaforul pietonal si pina la Palatul de Sticla din vecinatea sis-ului a avut darul sa curate, ca un val al multimilor trezite, gunoaie nomenclaturiste adunate de peste trezezeci de ani in presedintie, de la Snegur si pina la Dodon. Legendele grecilor antici traiesc. Nu mor. Sint vesnice.
...
Eri tirziu , fortat de nevasta , am curatat nuci pentru torta si am primit colindatori. Numai ca nu stiu de ce au cintat :"...vezi rindunelele se duc". Azi am zabovit ,molesit de timpul urit, in asternut si,tot lenevind, am auzit deodata de peste Schinoasa, din vale , ridicindu-se cu fumul hogeacurilor, cintatul ratacit al citorva cocosi. A mai ramas cite ceva din lumea ceea de demult, niste ramasite cu iz de vecie, in fiinta noastra, care atinse fac dintrodata viata frumoasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu