* * *
Asta este achiziția mea la tirgul de carte bookfest desfăsurat în premieră anul acesta și la Chișinău: patru volume de Jung apărute la editura "Trei„ La un preț de 1000 de lei. Dacă e să comparăm cu vremurile de apoi , la decada carții rominesti cu 100 de ruble cumpăram un sac de cărți. Dar bineînțeles că nu Jung.Asta e diferența.Bun venit bookfest, eveniment de mare anvergură culturală la Chișinău!
* * *
Astăzi trei septembrie Andrei Țurcanu ,mă anunță facebookul, își sărbătorește ziua de naștere. E dimineață devreme și aici la mine în Schinoasa de acum dîrdîie bolgarca. De cum m-am mutat aici , de ani de zile , sunetul acesta malefic al ei n-a încetat nici o clipă. Moldovenii construiesc.Moldovenii fac. Moldovenii desfac. Am impresia că acum au coborît sub pămînt și fac iarăși. Ce fac habar nu am. Și doar puțin dintre ei în această goană smintită a lor cu capu-n pămînt au curajul să pună bolgarca deoparte și să-și urce ochii la cer.Andrei Țurcanu face parte dintre ei. De cînd îl țin minte a purtat cărțile în sîn și ochii la cer. Ce vede oare acolo în acest sfîrșit de vara și început de toamnă? Eu bunăoară deslușesc o cpnstelație.O trinitate. Constelația lui Andrei Țurcanu, a lui Ion Druta și Mihai Cimpoi. Și constat cu tristețe că alt semn care să ne arate drumul și să ne protejeze în aceste vremuri grele n-avem.Nici din est.Nici din vest.Nici de peste Ocean. Nici de nicăieri.La multi ani dragă Andrei!
* * *
La ce mă gindesc? La șirurile , la zidurile de polițiști din imaginile de pe facebook de la procesiunea de canonizare a lui Gavriil Bănulescu Bodoni. Independență cu polițiști? Sfinți cu polițiști? Ce facem? Încotro?
* * *
E început de septembrie și Ion Druță își sărbătorește ziua de naștere.Optzeci și opt de ani bătuți pe muchie.O viață împlinită și o operă desăvîrșită. Iată o scrisoare din arhivele mele pe care i-am trimis-o cu cîțiva ani în urmă. ”Dragă Ion Panteleevici! Iată că am ajuns în sfîrşit la "Roaba Domnului, Roaba Munţilor".Dacă nu mi-o trimetea Rusu la insistenţa lui Volontir prin poşta electronică poate că nu aş fi ajuns la ea degrabă.Nu-mi place să întru la casa presei.E altă lume acolo.Mă pregăteam să citesc această nuvelă spre care îmi fac drum aproape că un an de vreme pe îndelete. S-o gust, cum se zice, cu o ceşcuţă de cafea.Planurile mele însă nu coencid niciodată cu cele ale Domnului.Aici la noi de ieri s-au reîntors iarăşi ploile. Şi de fiecare dată ele revin pentru mine cu disconfort.Astăzi m-am trezit pe la trei de noapte cu o mare durere de cap.Cu ce să o sting? Cu o pastilă, bineînţeles. Am băut pastila, nu trece.Ia zic să citesc măcar cîteva file din nuvelă.Nu ştiu cît a trecut din momentul cînd am deschis computerul şi pînă cînd am încheiat lectura întregii bucăţi. Am impresia că o singură clipă.Ceva s-a zbătut în mine , ca în tinereţe, cînd mă aşezam pe mînecate la masa de scris.Atît îmi amintesc că la un moment dat pe parcurs , undeva la vecini, s-au auzit cum cîntă cucoşii .Tocmai atunci maica Vrancea, ruptă din Veta, a dat replica ei magistrală: "Se pierde duhul!" Şi capul mi s-a limpezit.Ce să vă spun , durerile acestea ale mele de cap sînt şi ale civilizaţiei, dar mai cu seamă ale neamului nostru.Dar atîta timp cît pe lume mai sînt oameni ca maica Vrancea, care pe timpuri de opulenţă şi minciună, au curajul la vreme de post să stea cu frigul şi foamea în oase, fără să se atigă de pomenile mai marilor zilei nimic nu e pierdut încă. Vă îmbrăţişez! Ion Bradu, Chişinău, 13 mai 2013.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu