PRIMA CURSĂ DE LONDRA

Colac de la Volodea. Am rupt o bucla si am inghitit. Mi s-a oprit in git. O farimitura aspra si noduroasa. Ca insesi viata. Doamne, cite lucruri am invatat de la el. Sa rabd. Sa astept. Sa sofez. Dar mai ales sa tac. Era in stare sa parcurga mii de kilometri si sa taca. Cu ce-si implea el capul pe o asemenea primejdioasa monotonie？N-am sa stiu niciodata. A plecat pentru totdeauna.
                                    ...
Azi avem cea mai scurta zi din an: 8 ore si 50 de minute. V-ati bucurat de lumina？Priviti macar apusul. Este varianta prescurtata a zilei. Iar uneori , de aici din Dealul Schinoasei, de unde urc si coboara avioane, chiar firimitura fascinanta a vietii.
     ...
Dupa ce a stat o zi , sub scaun, si a plins a  iesit. S-a ridicat, scuturindu-si blana,  si-a plecat in noapte. Credeam ca dimineata se va intoarce. Nu s-a intors. Acum am inteles ca isi cauta stapinul. Si in aceasta sfinta pornire a lui nu era nici o forta care sa-l opreasca. Nici noaptea. Nici foametea. Nici frigul. Nici singuratatea. Nici frica. Nici moartea. Nimic. Doar maretia iubirii .
                                                                   ...
 E labrador, fata. Si copiii, dupa ce au cumparat-o de undeva din suburbii , au vaccinat-o si i-au dat numele de Sally. Este un diminutiv feminiin al vechiului nume ebraic Sarah , foarte popular in SUA si Regatul Unit , care la origini are semnificatia de printesa. De aici si exigentele, intai sa o scot la fiecare doua ore afara , apoi sa comunic cu ea, lucru exasperant pentru mine care m-am deprins sa tac cu saptaminile. Sa speram insa ca ne adaptam si-mi fac un prieten.Caci altul viata, zgircita si economa, nu mai are de unde si cind sa-mi dea.
                                                                ...
Au plecat. Cu prima cursa de Londra. Azi dimineata din obisnuinta am strigat de pe scari: "Ana!" Si mi-a raspuns doar ecoul. Cumplite aceste plecari. Au trecut atitea ani
 si nu ma pot obisnui nicidecum cu ele. De parca ar zmulge ceva din adincul meu, cu tot cu carne, deschizind o rana care nu se va inchide deplin niciodata.
                                                              ...
Daca simtiti cumva ca viata, sau gindurile, o iau razna, la vale. Faceti-va drum spre vrafurile de bliduri din bucatarie. Nu le lasati sa va depaseasca.Nici o zi. Nici o secunda.Lichidati-le! Lasati loc liber. Asta imblinzeste egoul si reda increderea in sine.Si-n cei pe care-i iubiti.
                                                              ...
Concentrati pe Grigore Vieru parca am uitat in aceste zile de Petru Carare. Ca poate a avut si el geniu. Ca ar fi implinit si el optzeci si cinci ani de viata. Oricum , in zilele cele mai negre, pe marea vietii, pluta lui Petru Carare,credoul lui, trebuie sa recunoastem, ne-a ajutat pe toti sa luam cite o gura de aer, ca sa nu cadem si pierim in adincuri. Chiar si pe Grigore Vieru.