Azi dimineață sau poate că aseară tîrziu, n-am precizat, Veronica și cu Slava sau întors din Muntenegru unde s-au aflat timp de o săptămînă.Mai întîi m-a semnalat Slava, pe facebook, apoi Veronica, care m-a sunat la ușă.Parcă ieri au plecat și iată că astăzi s-au întors. Plini de viață și energii.Cu fețe schimbate și luminate. Un fel de odihnă actvă această călătorie . Și nu doar al lor.Toată lumea călătorește astăzi, întreaga omenire s-a globalizat. Pînă și eu, aici în Dealul Schinoasei, în chilie, călătoresc cu Sfinții Părinți spre cuvînt.Sau spre liceul de arte „Nicolae Sulac.Cel mult spre Țigănești.Atîta doar, că ei , călătoriile lor , ca de altfel și cele ale Anei și Ninei sînt la capătul lumii și se îndreaptă spre polul opus decît cel al chiliei mele din Dealul Schinoasei.Londra. Bejin. Milan. Veneția.Antalia. În scopuri de odihnă sau de serviciu, de afaceri, indiferent.Încolo se îndreaptă călătoriile lor. O diferență de mișcare care, parcă ar trebui să despartă călătoriile mele și ale copiilor, făcîndu-le antgonice și opozante. Nu știu cum se face însă că depărtîndu-le parcă le-apropie, despărțindu-le parcă le unește.Poate că , pentru omul modern, călătoriile sînt o descoperire de sine.Poate pentru că mă rog pentru aceste călătorii ale lor.Poate că visez la aceste călătorii pe care știu că n-am să le fac niciodată.Poate că întorcîndu-se din călătorii îmi aduc cîte un mic cadou, asemenea acestor minunate daruri , cu iz de veșnicie, lucrate de mîinile unor călugări de la mănăstirea Ostrog,creerul Balcanilor.Sau poate că toate și călătorii, și rugăciuni, și daruri din Muntenegru și toate în lumea aceasta se leagă și izvorăsc dintr-o singură și milenară poruncă Domnească - „cinstește pe tatăl tău și pe mama ta...„- de roadele căreia îmi place acum să m-ating rușinat, ca de imaginea unui sfînt ocrotitor, și să mă rog neîcetat , gustînd din fagurii sălbatici ai munților.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu