Scrisoare deschisă de ziua uniri adresată
din Basarabia Grupului 22
Stimate domnule Lazescu, distinsă doamnă Pora, iubiții mai frați de la „Revista 22”, am expediat zilele trecute un text pe adresa redacției Domniilor Voastre despre romanul „Laur” de Evghenii Vodolazchin, apărut la Editura „Humanitas” , Romînia și încă în alte douzeci de țări.http:/braduion.blogspot.com/2015/03/laur-o-nemuritoare-poveste-de-dragoste.htm/l Se spune pretutindeni că este o capodoperă a vremurilor noi. Se zice că autorul ei, ucenicul lui Ligaciov, pe alocuri dă semne de geniu.Am încercat și eu să meditez asupra acestui fenomen.
Știam dinainte care o să fie răspunsul. Știam că sînteți niște zei. Dar totuși am încercat. Puteți să-mi fi spus că textul meu nu reprezintă nimic. Că este un balon de săpun.Un rahat. Și nu m-aș fi supărat. Dar să mi se răspundă la nivel de contabil nu m-am așteptat. „Buna ziua, - îmi scrie contabila Iulia Todie, - în revista „22” nu apar texte care au mai fost publicate. Mulțumim.” Astfel de scrisori care nu spun absolut nimic și fac din mine un nimic mi s-au scris doar odată în viață, la cătănie, sub ruși. „Buna ziua, ce mai faci, cu armata cum te împaci?” - îmi scriau fetele de acasă, copiind textul una de la alta..
Cum adică, mă întreb eu după un astfel de răspuns, pentru Pleșu, Liiceanu, pentru tot grupul Dumneavoastră elitist care își publică mai întîi textele pe blogurile personale, apoi în revistă și mai departe în cărți se admite. Iar pentru un autor din Basarabia ca mine, fără de nici o revistă de cultură ca să se poată publica acasă, cu un nenorocit de blog, vizitat de o mînă de rătăciți, lucrul acesta este tabu ? Incredibil.Asta este din păcate însă valoarea noastră, imaginea noastră, a majorității scriitoricești din Basarabia în ochii și judecățile Domniilor Voastre. Cea de contabili ai cuvintelor. Pînă nu demult mai publicam cîte un text, două în revistele susținute de Institutul Cultural Romîn. Astăzi cu părere de rău aceste reviste la Chișinău au fost lichidate.
Așa că astăzi de ziua unirii săntem nevoiți să ne mulțumim cu texte pe măsura contabililor.„Buna ziua, ce mai faci, cu armata cum te-mpaci?” se revarsă triumfal peste noi.Din conferințe.Din concerte.Din mitinguri. Din faldurile tricolorului zmuls din Transnistria.Nu se știe pînă la urmă de ce au nevoie mai mare pămînturile acestea multpătimite de textele zeilor sau ale contabilior.De căldura țărînelor sau de răceala cerurilor. De cenușa istoriei sau de duhul culturii, creației. Un lucru e cert în toată istoria aceasta. Dacă traduc textul și-l ofer rușilor îl iau ca pe o pîine caldă, cu tot resentimentul care se conține în el față de ei. Prin asta se deosebesc rușii de noi romînii. Prin asta sînt mari, în afară de politică doar. Vă îmbrățișez cu căldură de frate.
Ion Bradu, scriitor din Basarabia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu