A plecat Sarah cu Ana la Londra si exact in zilele celea cineva l-a aruncat in strada. Nina l-a cules si l-a adus in casa.Trist el si trist eu. Fiecare avem cite o pierdere. Cite o poveste. Si el si eu.Va trebui sa treaca timp pina sa ma recunoasca Stapin. Chiar tradati ciinii continua sa-si iubeasca vechii stapini. E Djechy.Iubiti-l, cu iubirea lui.
...
A murit domnul Leonid, schinosean vechi, care in viata lui i-a dus cu masina pe toti sefii de la Institutul viilor si livezilor, iar la urma, cind Institutul s-a destramat , pe Nina cu afacerile ei si pe Ana la scoala. Ce pot sa zic despre el. Nu l-am auzit niciodata, intr-o lume tulbure ca azi , sa murmure impotriva vietii. Mai departe ,mi-a reparat de zeci de ori lacatul de poarta, care dupa plecarea Anei ba se incuie, ba se descuie. Stia sa faca lucruri simple, elementare , care , ginditi-va, de obicei pe mine, cu droaia de mesteri smecheri de pe internet, ma prind si lasa neputincios , iar el le tocmea cu o mare indeminare. Dar mai ales mi-a adus un mester livadar , mort si el de citiva ani ,care a curatat ani de zile acest visin, ca pe o faptura vie. Si toate acestea din omenie curata, pentru ca asa se cuvine zicea el . De ani de zile vorbesc cu acest visin , de la geam, din chilia tixita cu carti. Asa cum vorbesc cu poetii si sfintii. Priviti-l ,cu inima si arterele , duhul lui e poate ultima ,cea mai mareata fiinta, dintr-o civilizatie de oameni onesti si simpli ce iata se stinge aici in Dealul Schinoasei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu