Am scara , care leagă ombilical biroul de tindă. Cu ea măsor kilometrii si amarul vieții. Mai am o scara eternă a poeților, Brodskyi, etc. cu balustradă scîlcită, de care mă sprijin zilnic . Urc de asemenea în gind o scară a desăvîrșirii, de la Ioan Scărarul, si cad. Apoi o scăriță de pe care aburc, ca să ating nemărginirea, la raftul cu antici. Și mai nou scara Părintelui Tihon, mutat sub padure, aprope inaccesibilă , mai ales iarna.. „ Rar , frate!” - mi-a zis el dăunăzi.” „ Păi, lunecuș, părinte, viața...”- mă bîlbîi. „N-are nimic, -zice, - punem cenușă.” Prilej sa constat că-n lume toate au rezolvare , dacă ai credință. Adică o scară.
...
Consider legea dezoffshorizarii drept cea mai importanta actiune a coalitiei de guvernare. De aici a trebuit sa se porneasca , de la oprirea furtului, si nu de la declaratii sterpe de dezoligarhizare. Apoi sa se treaca la recuperarea lui si pedepsirea vinovatilor. Mai apoi sa nu se minta. Poporul desi indobitocit , vorba lui Dostoievski, are totusi rusinea , demnitatea lui primara , suporta minciuna cel mai greu. Mai greu decit lipsurile economice si mizeria traiului.
...
Toamna profunda . Pica frunza. Doar un ciine pribeag pe traseu. Eri mi-a aratat coltii. Azi am vorbit omeneste,in doi, i-am zis :"Toiagul e pentru ginduri. Si frunze! " Se pare, a inteles.
...
Vineri l-am felicitat pe părintele Mihail Bortă cu ziua de naștere. Tocmai citea Paraclisul. Parcă desprinși dintr-o stampă evanghelică cei cîțiva enoriași ai bisericuței nou aparute din curtea Urgenței. Am spus și eu cîteva imne. Emoționat , el și-a scos metaniera:”Ia-o, frate Ioane!” Pipai acum nodurile ei îmbibate cu sudoare și praf de construcție si gindurile mă duc la poetul german Peter Huchel. El scrie asa :""Aduți aminte de mine „ - șoptește colbul ” Da , particula infinitezimală , șoapta colbului de pe sandalele lui Isus, asta lipsește astazi în rugaciunea noastra . Dar cum s-o auzi prin vuietul și viteza zilei de afara?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu