VARA

Am deschis geamul. Se rumenesc si visinile. Printre ciripitul pasarilorl , de la Sfinta Parascheva razbate dangat de clopot. Azi biserica il sarbatoreste pe Ioan Teologul, cel mai iubit  dintre apostoli ,care l-a urmat pe Hriszos pina sub cruce.Citesc in Vietile Sfintilor, scrise intr-o romana veche, cu parfum liturgic, ca Mintuitorul le-a dat lui Iacov și lui Ioan denumirea de “voanérges”, ceea ce înseamnă “fii tunetului”. Cuvintul lor era ca desprins din tunet. Si, ma intreb, unde sint azi acesti fii ai umanitatii, pescari necarturari care sa scrie Evanghelii? Ploua greu si fara tunete, care sa imprastie fricile, in primavara asta.
                                                                             ...
Un copil de la tara s-a inecat in rahat. O veste , care m-a cutremurat. Nu este primul caz. Si nu este o noutate ca toate conacele fastuoase de la marginea Schinoasei isi varsa fecalele in Valea Grecului, ca si cum le-ar varsa intr-un closet de la tara. Dupa cum nu este un secret ca si statia de epurare a Chisinaului seamana cu un urias closet . Toate visele noastre de viitor intretinute de o clasa politica corupta si mincinoasa au incaput in ea. Degraba vor da caldurile si putoarea lor mortala, diluata cu parfum de salcim , ne va inunda pe toti, ca una din cele mai perfecte dezamagiri din ultimii ani. Statul Republica Moldova.
                                                                        ...
Eri vorbeam cu Ana la telefon. A esit in curte
sa traga o gura de aer si m-a sunat. Britanicii au obosit si ei de carantina. Vorbeam si la un moment dat am auzit in telefon un minunat tril de pasare. "Ana, ce-i asta?" - am intrebat derutat. "Pai , aici la Londra , in megapolis se vorbeste ca au cistigat pasarile!"- mi-a zis inveselita. S-au oprit motoarele si au cistigat pasarile. Cinta pasarile la Londra. Este un cistig care ne aminteste cit de mareata este aceasta civilizatie si in acelasi timp cit de fragila.
                                                                       ...
E vara . In visin e un adevarat oratoriu. Pasarile se intrec in cintare. Am luat tioiagul. Am facut citiva pasi prin curte. A fost o iarna grea. Poate cea mai grea de cind m-am stabilit in Schinoasa. Febra imi sta uscata inca pe buze. Ramasitele tusei imi tremura-n voce.O iarna in care m-am gindit la Ana pe care s-ar putea sa nu o mai vad niciodata.Nimic din marile noastre proiecte nu se intimpla asa cum am vrea.Nici macar moartea.Viata are proiectele ei, dezinteresate de noi. Pipai toiagul, ultimul  cerc inchis in lemn, imi birui fricile si pornesc pe traseu spre o ultima vara  zbucnita din iarna. O iarna a fricii si mortii.
                                                                      ...
Azi am parcurs al doilea segment. Vroiam sa o iau si pe Sarah , dar am ezitat. 4,7 km. de-a lungul  celebrului zid din curtea liceului de arte. Nici un condrumet. Nici un fragment muzical ca pe timpuri . Doar la intoarcere pe cararuie mi-a esit in cale un carabus ratacit . Altadata as fi calcat peste el.  Azi insa, dupa o iarna de izolare , dupa "Trageti plugul peste oasele mortilor" de Olga Tokarczuk , l-am luat in palma si l-am slobozit viu printre ierburi. Este si el ca si mine, ca si Sarah  , locuitor al acestei Planete fragile. Are si el contributia lui la viata ei , poate mult mai mare decit a mea.
                                                                     ...
Mica, multicolora, scinteietoare, toate culorile lumii in penetul ei, o frumusete. Isi facea tualeta de dimineata pe firul de telefon. Am vazut-o de pe fotoliu, din coridor si-am dat fuga la bucatarie dupa mobil, s-o fixez, sa impart mai tirziu frumusetea si splendoarea ei cu inca cineva. Cind m-am intors nu mai era.Oare cum se chema? Viata.
                                                                    ...
Facem o pauza. E vara. Si e unica sansa de a ma intilni ,macar imaginar, pentru ca multi nu mai sint, pe miristile vietii cu oamenii pe care i-am iubit sau m-au iubit vreodata cu puterea miimilor.Iata-i plutesc in apele ferbinti ale zarii.  Parinti, surori, prieteni, vecini, profesori, condrumeti intimplatori. Imi iau citeva carti, computerul fara internet, sandalele , camasa de in si ma dau in imbratisarile verii. Verile si caii nu m-au tradat niciodata. Musc din merele varatice.Trag de coamele cailor. Si plec. In galop fericit.Pe cararile veciei. Sper sa ne mai intilnim.Iubirea nu moare, ea nu abandoneaza niciodata. Noi o parasim.