MALUL

Nebunia florii in aceasta dimineata, deocamdata fara albina. Si albastrul infinit al cerului, sa dai cu mina. O frumusete orbitoare , aproape asasina.
                         ...
Psalmul 3. De citi ani il spun in confort ? Abea azi , in izolare doar, am desoperit  frumusetea si splendoarea lui milenara:"Nu ma voi teme de mii de noroade care imprejur ma inconjoara, Scoala Doamne , mintuieste -ma Dumnezeul meu!" Cu ce pot fi masurate gindurile si fricile noastre pandemice decit cu "mii de noroade" si cum putem scapa din captivitatea lor,  in aceasta deruta planetara , decit cu spriginul Domnului? Chiar daca nu credem.
                                                                          ...
Arde Valea Grecului. Stilpi negri de fum se ridic peste infloririle ei. Are Iosif Brodschyi o poezie superba in care spune asa :" Eu am intrat in  loc de fiara in cusca ". Asa am facut si noi pe timp de pandemie. Doar ca nu putem rezista. Si atunci , neam de poeti, esim ca sa punem foc la ceva. In loc de poezie.
                                                                         ...
E vint. Petale de cires, in lipsa masinilor , au impinzit drumurile din Dealul Schinoasei. Neclintite . Curate. Imaculate. Ca niste constelatii. Cerul a coborit pe pamint. Tineti-va de cer.
                                                                        ...
Am tras scaunul din bucararie la perete si inainte de ami bea ceaiul , am urmarit , prin sticla aburita, prasadul de la geam. Demult n-am facut acest lucru. Stiti care e cel mai maret lucru in Univers? Zborul unei albine din floare in floare. Venea, se ducea, iarasi venea. Ca o iubire. Poate ca era o familie, dar poate ca era singura. Nu pot sa stiu. Si ce cauta acolo, in ram atit de devreme? Tesea. Poate copilaria mea cea desculta? Dar poate ca rostul acestei civilizatii  , care iata, sus, pe Grenobl ,sub
roata de masina globala , se anunta a fi cea mai dramatica din cite au fost.
                                                                        ...
 In aceste zile  ,cind frica ne-a incoltit pe toti. Cind pare ca totul e pierdut. Cind stam inchisi , cu ochii pe primavara de afara.Dumnezeu nu ne-a parasit. Este poate ,desi nu-l vedem , cel mai aproape de noi.Este in chilia noastra.Este in chiar inima frinta a fiecaruia. Iata-l se urca pe cruce , iata i se tintuiesc bratele , iata-L ca striga insingerat. Hai sa strigam si noi , iubitii mei prieteni , impreuna cu El:" Eli, Eli , lama sabahtani ?" Pentru ca doar cei care cred nelimitat razbat spre inviere. Paste fericit!
                                                                      ...
S-a dus floarea. Toata. S-a topit ca o frica, in nimic.Si-a aparut frunza. Nemuritoarea frunza din Drealul Schinoasei. Parca aceiasi. Si parca alta. Cu un sunet sec, aproape sintetic, fara de ploaie si de framint.
                                                                    ...
In fiecare dimineata imi prepar casa de ovas in bucatarie si stau cu ochii pe uriasul mal  de escavatii, turnat amenintator inspre mine, de-a lungul soselii Grenobl, direct peste copaci. Doar virfurile lor scheletice, ca niste peregrini , au licarit toata iarna din lut. Credeam c-au murit. Dar n-au murit, in ciuda valului de minciuni ale autoritatilor cu privire la acest mal, a faptului ca nimeni nu stie pina azi cine a facut treaba asta, au inverzit. Ba cite unul, mare taina , a si inflorit. Deci nu sint singur inca, mai traiesc.