„Svobodnîie hudojnichi”

 

Îi urît de tot, frații mei robi ai Cuvîntului!Îi trist cum nu se mai poate. Pe zi ce trece, lucrurile se încurcă tot mai mult și mai mult.Și știți de ce? Pentru că Ana și sora ei Veronica, ambele fiice ale mele,și probabil încă mulți alți moldoveni, au votat acolo la Londra,unde se afllă Ana,și prin alte orașe ale lumii în toamna aceasta PLDM-eul, pe Leancă adică, care pînă mai adineaori parcă trecea,cum ni s-a promis în alegeri, la funcția de Prim-ministru și parcă astăzi iată nu mai trece.Peste noapte fața luminoasă a lui Leancă a fost înlocuită cu o altă față obscură despre care nu știm aproape nimic.Gaburici este numele acestei fețe apărute de după cortină,dintre figuranți.Trece acest figurant pentru că este înaintat de liberal democrați și susținut de democrați, în total patruzeci și două de voturi în Parlament.Și nu trece pentru că are nevoie de încă alte nouă voturi, fie ale liberalilor, fie ale comuniștilor, care iată din dreapta și stînga ezită.O adevărată șaradă.Un spectacol.O dramă.Și dacă, să zicem, va trece : ce va fi?Cum va fi?

  Întrebarea e nouă și întrebarea e veche.Unul nebunul știe care iată se mută,cu zurgălăi și batistă ,de la o televiziune la alta.

Neomartirii

 

 Demult mă gîndeam să scot din camera mea televizorul.Încă de cînd într-o vară am găsit într-o carte a shiarhimandritului Ioachim, starețul mănăstirii Preacuvioasei Maria Egipteanca  din New York, un gînd care m-a năucit.A avea un televizor în chilie, spunea monahul undeva în conferințele sale ținute pe pămînturile rusești, este ca și cum l-ai înlocui pe Dumnezeu cu prostia.Ceva însă m-a oprit.Poate frica de singurătate.Așa că a trebuit să mai treacă ceva vreme, să vină evenimentele din Ucraina, apoi alegerile parlamentare de la noi, pentru ca într-o zi să mă văd chiar prostit cu adevăratelea și să-mi duc intenția pînă la capăt.Atîta minciună și atîta prostie s-a vărsat prin el dinspre aceste evenimente peste mine, mai cu seamă de la posturile rusești, cît poate n-am auzit și n-am văzut în întrega mea viață, încît n-am mai putut și l-am aruncat ca pe un vis rău,împreună cu Măruță și cu Putin marii mei prieteni de pînă nu demult.Ceva însă a trebuit să las în chilia mea care să mă lege ombilical de lume și acest ceva s-a dovedit a fi un post modest și cinstit de radio:”Vocea Basarabiei”.

     De ce anume ”Vocea Basarabiei”?