BALADĂ DINTR -O ALTĂ VARĂ

De obicei , cind am treburi, es in oras cu Lena sau cu Veronica. Cu Nina, care e mereu ocupata, es foarte si foarte rar. Doar cind avem de facut ceva impreuna. Eri am esit si miscindu-ne in deal, prin traficul incilcit si nervos, mi-am aruncat fara sa vreau privirea peste miinile ei de pe volan. De parca le-as fi vazut prima oara. Erau ca niste pasari care dupa un zbor maret, de-o viata, au coborit si s-au asezat obosite, sa caute drumul .
                                                                            ...
 A venit Ana , la un interval de jumătate de an de la sărbătorile pascale. Este cea mai grea asteptare a mea din ultimul timp. A trebuit mai întîi  să vină la cireșe. Apoi toamna să guste din poame. Apoi să dea cu piciorul pe acasă de la o nuntă în Sibiu unde s-a aflat. Apoi de ziua mea. Dar n-a venit, au împedicat-o călătoria în Cuba , achiziția noului apartament, etc. pe care istorisindu-le s-a îndreptat spre pianul părasit din salon , l-a șters de praf și dintr-odată a prins să cînte. La început timid, apoi tot mai apăsat.  Ceva neobișnuit de nou și totodată dureros de cunoscut. Abea atunci cînd melodia a fulgerat geamuile și clătinat acoperișul, urcînd la cer, am realizat că este de fapt ” Balada unei alte veri„  de Yann Tiersen. O veche și iubită melodie a ei, pe care acum, prin strainatati , a dus-o la desăvîrșire. O asculatam vrăjit și mă gîndeam că nu se pierde casa aceasta din Dealul Schinoasei. Atîta timp cît copiii se mai întorc la ea, oricit de rar, nu moare.
                                                                           ...
Nu am pasaport romanesc. Dar sint roman.In toti anii acestea am carat carti romanesti cu sacul. Am simtit cu toti porii impilarea serviciilor de securitate, de la veceurile publice si pina la telefonul de acasa. Am suferit pentru Romania. Ca intr-un esec personal. Sper, inca mai sper , ca Presedintele Iohanes in noul sau mandat sa-mi dea acest pasaport fara a ma fi umilit prin diferite instante.La multi ani, Romania ! La multi ani suferinta dulce si viata a mea.
                                                                        ...
"Impresii despre carti" face o prezentare fabuloasa  aici pe Fb. romanului "Serotonina ". Traim intr-o lume modelata de reclame. Se pare ca anume dupa o astfel de publicitate l-am citit si eu. Sigur, m-am dat usor. Dar este totusi o carte buna.Desi nu pentru orice cititor, mai ales depresiv. De aceea cei care o propaga ar fi bine sa-si arate chipul.De exelmplu eu, pina sa purced la a doua lectura, cum mi se recomanda, m-as gindi mult daca sa-i iert autorului gluma cu moldoveanca in chip de salvatoare a fermierului francez ruinat si parasit de sotie. Stiti la ce m-am gindit eu cind am inchis cartea ? La incapacitatea omului modern de a iubi. Pentru ca despre asta e cartea lui Michell Houellebecq .Despre acest om, fara timp , al lui Heidegger sau al nimanui. Dar daca tocmai moldoveanca simpla, rudimentara este aceea care-l impinge in istorie sa resimta pe prapastioasa muchie de destin dulcetile iubirii ? Ginduri prafuite? S-ar putea.
                                                                  ...
Imperiul Divinitatii. Principiul primitiv stoic considera intimplarea drept o cauza imprevizibila, ascunsa ratiunii umane. Asa ca nu va framintati. Nu va luati  povara. Ascultati-va ratiunea, parte din suflarea zeilor .Asta e ofranda. Orice s-ar intimpla , totul va fi bine. Nu poate Divinitatea sa ne vrea raul.

DEZNĂDEJDEA POEȚILOR

Ca sa nu fie nici un fel de suspiciuni.Am votat  Octavian Ticu. Mi-a placut cum s-a prezentat in campanie. A fost magnific. Cineva  trebuie sa spuna adevarul. Si-n parlament. Si-n alegeri. Uneori, ca sa nu murim  , e deajuns si unul.
                         ...
Visinul. Pe la poale e inca verde. Dar crestele sint aurii. Exact ca omul, cind incetineste.
                         ...
Magdalena Munteanu , o preoteasa perfecta , buna mea prietena care odata m-a numit tata , il citeaza azi pe Cuviosul Ambrozie de la Optina:„Dacă vrei să scapi de tristețe, nu-ți lipi inima de nimic și de nimeni." De aur cuvinte. Eu stau insa si ma gindesc in aceasta toamna fabuloasa de ce totusi sa ma lipesc , pentru ca, -iubirea , gravitatia - e regula generala a Universului. Poate m-a lipesc ca frunza , de lut, ca sa nu fiu trist?
                                                                            ...
Inainte de a esi pe traseu am cercetat gradina. S-a ingindurat si ea, ca si mine , dupa ce  flacaii cu drujba au facut curatenie. Totul curge in lumea aceasta. Au disparut abricosii, ciresul lui Druta, iar din ciresul lui Rem a ramas doar un ram si o rana deschisa .Ca inima unui tovaras, din alta lume , care nu m-a tradat niciodata.
                                                                           ...
Maestre , frate Valeriu Gherghel , iti urmaresc blogul , am cartea .Inca la Bookfest, din august , am procurat "Roata placerilor". Esti un cititor fascinant. Pentru ca citesc cite doua, trei carti deodata , acum stau cu "Ierusalimul" lui Montefiori si "Lolita" lui Nabokov , incet sper m-a apropii de ea. Ca de un festin. Mai sper ca poate ne intilnim vreodata cind dai cu piciorul prin Chisinau.Oamenii cartii, acesti peregrini incurabili, intotdeauna au fost niste mari condrumeti pentru mine.
                                                                          ...
Copaci ingropati de vii.Asta am vazut zilele acestea pe Grenobl.Doar virfurile chemate sa atinga stelele mai stircesc neputincioase din lut pe renumita Vale a Grecului.Nu este o metafora.Este o realitate pe care eu , dupa ce   in toti acesti ani am trait si reflectat stoic doar cu un visin la geam , nu am s-o inteleg niciodata. Am sentimentul funest ca aici, in vara aceasta, pe colinele Schinoasei , a fost ingropata o civilizatie.
                                                                       ...
A sunat Ana. O singira data am lasat telefonul  zilele acestea din mina si am coborit jos sa-mi prepar cina. Si-a sunat. Aista e norocul meu. Asa mi-a mers toata viata. Dar e minunat.Stiu ca cineva ma suna ,chiar daca nu razbate.
                                                                      ...
Miercuri invitat de parintele Octavian Moșin m-am intilnit cu tinerii de la biserica USM in cadrul unei seri duhovnicestii. Vorbeam despre rugaciunea neincetata. Si la un  moment dat cineva a intrebat: "Si daca nu va puteti ruga?" "Nu ma rog!" -am zis. Imi pare rau.Trebuia sa adaog:"Deznadajduiesc pina la capat!" Probabil de asta am recitat toata seara, bilbiindu-ma, din marii poeti ai lumii.Pentru ca in deznadejdea lor locuieste Dumnezeu.
                                                                    ,,,
Astazi este ziua mondiala a filozofilor.Iata un citat util de Mahatma Gandhi, pe care mai demult l-am lipit pe usa:"Singurul tiran pe care il voi urma este vocea calma, blinda din mine. " Credeti ca il respect ? Pe naiba. De aceea il reiau in fiecare zi iarasi si iarasi de la inceput.Este un scop totusi , fara de care viata nu poate fi conceputa.

MAREA FRICĂ

Astazi Schinoasa și-a luat ramas bun de la postarita. O femeie care parcurge zilnic in această pestriță suburbie a Chișinăului , de la om la om , de la casă la casă un drum de 20 de km, situat între două mărețe dealuri,  vreme de 11ani , cu precizia si exactitatea unui ceasornic. Eri in timp ce impartea ziarele si corespondenta un individ a țîșnit dintr-o  fundatura  și s-a dat la ea, speriind-o de moarte. Noroc că a eșit cineva, altfel o sfîrșea rău.Nu se știe cine-i agresorul. Nu se știe de ce a foast agresată. Că e un vagabond , că e legat de alegeri, că altceva poliția noastră genială va stabili. Pînă atunci azi dimineață un om de la pașii caruia localnicii și-au acordat ceasornicele ani îndelungați, în urma unei nopți nedormite, a decis sa plece definitiv din viața Schinoasei. ”Poate mai rămîi, - a cercat s-o responzabilizeze șefa oficiului, - este vorba de viețile oamenilor ?!„  ”Cum zice Prorocul: că mai bună este viața ta decît viețile?!„ - a ripostat ea cu înțelepciunea mileniilor și aburcînd uriașa geantă pe umăr a pornit neînfruntată în ultimul ei drum , de despărțire cu dealurile și oamenii Schinoasei. Nimeni n-a numărat cîte porți a deschis în această zi. Nimeni nu va ști vreodată dacă s-a vărsat vreo lacrimă la aceste despărțiri. Doar frica, cu miloane de picioare, care lipindu-se scîrbos de ea, asemeni mirosurilor pestilențiale ale capitalei, a însoțit-o tot drumul. Tîrziu de tot a sunat la poarta mea :„Pocita!”- a strigat ea în monitor. Geanta îi atîrna ca o zdreanță pe umăr. Știam pentru ce vine. Zvonurile se răspîndesc în Schinoasa cu iuțeala lumini. Venea ca să mă despart de facturile uriase pentru gaz, lumină, apă și telefoane, de pensiile mizere, de cartile postale ale Anei, de coletele de carti rominesti , de ”Literatura și arta„  de atenționările fiscului,  de veștile despre căderea leului, furtul miliardului si neputintele guvernelor, de chipurile și mesajele electorale minciunoase ale șleahtei noastre politice, niste bucurii si tristeti esentiale, pe care mi le-a adus invariabil doar ea, pe ploaie si vint, in toti acesti ani.O bucata din viata ei dar și a mea pe care nu vroiam s-o cedez. "Pensia!” - a strigat ea insistent  pentru a doua oara , extrapolind mesajul, și chipul ei dintr-odată a strălucit ciudat în monitor, ca un licurici. Ca o speranță sinucigașă atotțiitoare care te face să apeși pe toate butoanele vieții. A intrat ,  s-a asezat  pe fotoliul ei preferat, a numarat banii o data ,de doua ori, i-am numarat si eu, pipaindu-i indelung cu nervurile degetelor, de parca as fi simtit cum peste ele se scurge si se rupe , prelinsa, toata fiinta mea, o sensibila legatura cu lumea, si ridicindu-se a plecat. Ca vara de afară cu parfumul ei din levănțică. Vroiam s-o urmez,   sa-i spun ceva , un cuvint, o vocala . Ceva care s-o opreasca. Dar n-am putut .Pina la urma, asta e viata. Un hazard. O  intimplare impredictibila. O legatură incerta , primejdioasă cu cineva sau ceva, care sta vesnic in umbra ,cu toporul sau cu cuvintul ,si la un moment zice: "Gata!" Si n-avem ce spune, n-avem cind, n-avem ce alege . N-avem nimic.  Decit despartirea. Și sărăcia magnifică.  Si frica. Adio, Natalia!
                                                                  ...
Astazi m-am trezit pe la patru.Am deschis geamul. Pic , pic se prelingea ceata de pe frunza de visin, cu lacrimi de stea. Apoi a cintat un cocos ratacit . Apoi un cor intreg ,antic. Am spalat blidele si i-am ascultat. Este divin acest cor,  curata blidele , locul si omul , intreg Universul . Inainte de orice lucrare.
                                                                 ...
4 KM. M-a gindeam sa prind toamna in scrinciob. Doar o zi am lipsit pe traseu.  Si azi n-am mai gasit-o. Nucii golasi. Artarii arsi. Si pasi, urme de pasi...sub visin.