DOAMNA CU CĂȚELUL

    Astăzi este ziua de naștere a Lenei, cumnata mea Și cu această ocazie mi-am scos de pe facebook o imagine cu una din broderiile lucrate de ea.Este „Doamna cu cățelul” la care revin așa precum revin la cărțile, filmele sau picturile mele preferate. Nu știu în cît timp și-a scris marele nuvelist A. P. Cehov celebra lui ”Doamna cu cățelul„. S-ar putea că într-o singură zi.Poate o săptămînă. Maximum o lună.Depinde de starea de inspirație care a avut-o. Lena a lucrat la această ”Doamnă cu cățelul„ un an de zile.Cu acul și cu gîndul la copii. Mă uit la ea și nu mă pot sătura de uitat.Probabil că după Cehov nimeni nu și-a imaginat-o mai perfectă, mai plină de taină, mai cu două vieți,una în adîncul inimii,știută doar de ea, și alta pe dinafară, văzută de lume.Îmi doresc o asemenea broderie.Sau măcar o nuvelă.Din păcate n-am să am nici una, nici alta.Și știți de ce?Pentru că Cehov e Cehov,iar ea își păstreză lucrările,capitalul ei de singurătate, la copii,în Canada. Aici,în țara aceasta care n-ar fi încăput nici în imaginația lui Jonathan Swift,  își trăiește doar suferințele. Și brodează.La mulți ani, Lena!
                                                                                        ***
  Gălbinele.Mai întîi au răsărit lîngă poartă, în față, fără să le seamăn. Multă vreme au petrecut-o și întîmpinat-o pe Ana de la școală, veghindu-mi singurătățile. Apoi au trecut în ogradă,sub vișin. De acolo au  eșit în față și-au inundat toată grădina.Astfel încît supărată astă vară soția le-a zmuls și stivuit într-un vraf de gunoaie.„Ce faci ” - am dat să să strig. ”Niște buruiene!„ - mi-a zis calm. Ce era să-i spun că buruiana aceasta este singura care iernile îmi potolește durerile de la arsurile depresive de stomac? Că drumul calendulei pînă aici este de fapt drumul meu tăcut de viață,de pe urma cărjuia m-am ales cu aceste arsuri? Că este o plantă a Domnului , care nu trabuie nici semănată, nici plivită, nici udată, doar culeasă?Am luat într-o doară cîteva fire plăpînde și le-am răsădit dinafară,înspre Valea Grecului.Și-am uitat de ele. Și iată că la sfîrșitul verii , după minunea cireșilor trecuți prin înghețuri, s-a întîmplat minunea Calendulei.S-a întors Calendula, cu mii de căpușoare urcate spre soare.Așa că acum în miez de iarnă biau ciaiuri de calendulă. Și culeg roadele răbdării și rugăciunii.Toate învățate de la calenulă.
                                                                           ***
 Părintele Mihail Bortă , preot la biserica USM din Chișinău, care a unit aproape toate mănăstirile și bisericile într-o rețea electronică , fiecare cu pagini web conectate la facebook, a izbutit aproape imposibilul, monahii noștri comunică astăzi cu frații lor de pe Atos. Strădania sa poate fi asemuită doar cu cea a vechilor peregrini la mormîntul Mîntuitorului.Ultimul său popas la Mănăstirea Suruceni,loc de rai, este marcat pe facebook și  de cîteva imagini minunate  unite într-un întreg de clipa păpădiei și eternitatea pinului. Mă uit la ele și-mi zic că totuși se poate face ceva pe pămînturile acestea unde de douăzeci și cinci de ani nu izbutim nimic, doar dacă este voință și credință.
                                                                              ***

   Îmi place să-l citesc și recitesc pe părintele Gheorghe Calciu.Să-l învăț pe dinafară. Ceea ce mă impresiona la mama, scrie el, era rugăciunea ei. Mama vorbea cu Dumnezeu așa cum vorbea cu tata.”Doamne, de ce găinele mele  nu mai fac ouă? Vreau să hrănesc copii aceștia!” Cuceritor acest fel de a gindi.Genială această relație personală cu Dumnezeu.Unde credeți că a fost dobîndită? În penitenciar.Celula și chilia iată marele dascăl al sfinților. Și al scriitorilor care au ceva de spus despre om. Printre care Dostoievski, Soljînițîn, Pascal și poate chiar Socrate.