Pana şi viaţa scriitorului

Aseară tîrziu, după miezuli nopţii, pe la cîntatul cucoşilor am avut un vis. Se făcea că în grădina mea de la Schinoasa a coborît un înger. Unul de lîngă scaunul Domnului, din ceata celor care răspund de creaţie. S-a aşezat pe un cuib de trandafiri şi m-a ispitit: " Ce faci?" "Scriu, smerite!" - i-am zis eu înmărmurit. "Aşa? Am auzit că pe aici pe la voi cuvintele nu mai valorează nimic ? Nici scriitorii?"- m-a cetărat el în continuare. "Depinde!"- m-am oţărît. "Vrei să spui că Druţă ,de exemplu, modelul tău din tinereţe, - s-a legănat el pe trandafiri, ca-ntr-un scrînciob, - mai poate fi citit, mai poate fi urmat?" "De ce nu? " - i-am replicat brusc. "Aşa? - s-a mirat el, - dar ia să-mi mărturiseşti, dacă ar fi să mergi în rai, chiar în clipa aceasta, ce-ai lua cu tine din dramaturgia lui?" "Casa mare" - am răspuns fără să mă gîndesc, - acolo e tabla de valori." "Dar din proză?" "Din proză aş alege "Frunze de dor" ,dragostea şi trădarea din această nuvelă fără de care viaţa şi credinţa sînt imposibile."Şi din eseistică? ", ."Viaţa şi moartea la moldoveni", mai cu seamă moartea care fără credinţă şi valori este execrabilă" "Interesant, - a medidat îngerul, - dar dacă ar fi să ei doar un singur cuvînt din opera scriitorului? Care ar fi el ?" "Dor ,desigur!" - i-am spus." Şi dintre lucruri, dintre mulţimea de lucruri ale plaiului acesta pe care le-a cîntat Druţă ce-ai prefera să ei?" "Pălăria lui Trofimaş.Nimic altceva." "Iar din această pălărie, din puterea ei, din demnitatea ei ce-ai prefera să ai acolo în rai?" "Pana, doar pana.Atît!" - am exclamat. "Bine, ia pana, - mi-a zis şi s-a topit în văzduh.De unde peste cîteva clipe a adăugat: "Pana la scriitori este una, pretutindeni.Doar vieţile sînt diferite. Aşă că ara.Sau zboară, cum poţi." Tot atunci au cîntat cocoşii şi s-a crăpat de ziuă.