Cartea care ne va salva

Singurătatea e atît de mare în ultimul timp încît am ajuns să mă întreb pe mine însumi:ce faci? Scriu, îmi răspund. Chiar, nu mă las eu pe mine, dar cînd nu scrii? Atunci citesc. Şi cînd nu poţi citi? Lucrez în grădină, îmi ripostez eu cu ciudă, ca Tolstoi.Hm, şi dacă nici în grădină nu-ţi ese mare lucru? Arunc dracului stropitoarea, îmi zic eu, şi mă rog lui Dumnezeu, mă rog pînă la epuizare. Dar dacă nici rugăciunea nu merge? Pun mîna pe telefon,strig eu disperat, întru pe net. Aşa se face că mai dăunăzi,căutînd un telefon, o zi de naştere a unui coleg pe care nu l-am mai văzut şi nu l-am auzit de ani buni, m-am pomenit că accesez lista Uniunii Scriitorilor din Moldova.Şi mare mi-a fost mirarea că nu l-am găsit.Nici pe el, dar nici o sumedenie de altă lume.Ce te miri, mi-am spus, timpul curge. Mai bine zis timpul stă pe loc.Noi curgem, ne destrămăm. Odată lista asta a fost una dintre cele mai frumoase liste pe care le-a dat acest pămînt. Odată ea a fremătat de viaţă şi speranţă.O dată ea a dat semne de veşnicie.Cu "Uşoară maică uşoară". Cu Psalmi. Cu "Povestea cu cocoşul roşu".Dar de la "Frunze de dor" care a semnalat conflictul civilizaţiilor din păcate nu s-a mai întîmplat nimic.Nici un semn. Lista a tot crescut, iar veşncia s-a tot împuţinat. Nimic n-a mai putut s-o salveze.Nici sumedenia de nume noi, nici sutele de cărţi. Nici faptul că eu am scris doar o singură carte, că pînă la urmă m-am lăsat cu totul de scris.La început mi-au dat numărul de telefon greşit. Apoi adresa greşită. Apoi un CV fără fotografie. Pentru ca într-un sfîrşit, acum să mă scoată cu desăvîrşire de pe listă.Golul a rămas în loculmeu.Nimicul. Marele nimic.Şi cine crede că se va salva vreodată de acest nimic se înşală amarnic.Ei lasă,îmi zice celălalt eu al meu, nimeni nu ştie niciodată nimic.Un autor care a scris "Şarga" sau "Lela" nu se poate să nu mai scrie vreodată ceva.Doar dacă s-a prostit cu totul. Ce-ai zice dacă acum, după o viaţă irosită aiurea,întors la uneltele scrisului, te-ai pomeni că-ţi explici,în scrisorile către Ana, fără să vrei ratarea.S-ar putea, îmi răspund. După cum s-ar putea ca cineva din marii dispăruţi ai acestei liste să scrie o carte care să răstoarne, să anuleze ratarea întregii liste. Şi poate chiar a întregului neam. Un autor genial. Şi ocarte care să ne salveze pe toţi.Doar că pentru aceasta e nevoie ca lista să rămînă intactă,fără mînă şi orgoliu omeneasc pe ea, aşa cum intact şi curat a rămas cuvîntul creat de Domnul. Alfel praful se va alege din ea. Şi va rămîne doar ocaricatură din cuvînt:"Pizdeţ!"