Gradina care incet se iveste din ceata. Mai intii nucii din fund , aproape goi, mareti, cu citeva frunze pe la poale, ca niste banuti de aur. Apoi visinul, grabit si el sa-si lepede haina si arate prin ceata contururile negre ale trunchiului. Urmeaza perii si ciresii , smeriti, cu un frunzet rosu aprins, roz portocaliu, galben stins , toate rasariturile si apusurile verii adunate in ei. Alaturi merii tepeni, indiferenti. Si la sfirsit firul de iarba verde verde, cu salbe de roua in pleata peste care deodata irumpe, se scurge soarele si dezgoleste toamna. Cu umerii goi, mareata, singura.Rivnita de toti si de nimeni iubita prin ceata.Toamna.
...
O zi de aur astăzi. Face impresia că Domnul acolo sus unde încă nu și-a desăvîrșit Creația a aruncat un bănuț de aur, care s-a întors cu fața spre noi, și ne-a dăruit această Duminică splendidă de sfîrșit de toamnă. Să ne bucurăm de ea, pînă la ultimul sclipăt de soare și să nu uităm că noi n-am eșit, ori de cîte ori am căzut, nociodată din groapă fără o legendă . Fără Ana lui Manole. Fără Brîncoveni. Fără paloșul lui Ștefan. Să ne bucurăm, să nu ne lăsăm adormiți și să repetăm, din gură în gură, legenda Maiei, legenda Diasporei, s-o facem vie, constiinta si fapta, fiindca abea am reusit, în Duminica ceea ploiosă, de sfîrșit de lume, să tăiem capul Dragonului și în locul lui au crescut altele două, la fel de sîngeroase.
...
Schimbatoare ziua de azi.Ca omul. Dupa cerul de dimineata, curat, siniliu, ca de sticla, peste zi Schinoasa s-a acoperit cu un strat gros de nori, ca cerneala, migratori din cimpiile nordice ale rusilor. Ma uit la iarba verde a gradinii ,la frunzele de aur presarate peste ea, la splendoarea cromatica a prasadului , la goliciunea rusinoasa a visinului si-mi aduc aminte de unul din primele mele texte scrise la ziarul de partid "Moldova Socialista". Acolo, printre altele, pe fundal, pentru decor, scrieam asa o sintagma: "copacii torturati de anotimpuri". Dar Mihail Gheorghe Cibotaru , pe atunci redactor sef adjunct , care ma proteja sau se proteja, imi vine greu sa zic acum, atent, mi-a scos-o:"Sa n-avem probleme!" Regimul acela , cladit pe oasele Gulagului, paradoxal,nu admitea tortura , nici macar pe cea asezata de Domnul in rinduielele firesti ale naturii. Era insa unica fraza notabila ,asa credeam eu cu tineretea mea, in textul acela. Dovada ca n-a murit.Textele, bune sau rele, au si ele viata lor autonoma.
...
Mai daunazi Radu Parpauta , un scriitor interesant cred eu, din suburbiile Iasului, scriea aici pe Facebook , ca i s-a lehametit de toate. Puteai sa crezi ca nu va mai scrie niciodata. Azi, dupa citeva zile, are o postare superba. I-am scris atunci si-i amintesc si azi:"Vezi ce-a dat tristetea? O bijuterie. Tristetea si suferinta, pigmentate cu umor salvator, e forta marilor scriitori." Lucrul acesta l-am invatat de la rusi. De la Gogol si Dostoievski. Dar mai ales de la Cehov.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu