O FLOARE DE SUB PICIOARE

E sfirsit irsit de toamna si casa mea, ca pe timpuri la mama, se umple de crizanteme. Ziua mea. Ziua copiilor. Multe evenimente si multe crizanteme.Si iata ca din aceasta mare de flori s-a desprins o stibla de crizantema si-a cazut sub picioarele oaspetilor..Mai sa o calc si eu. Ca pe timpuri in tineretile mele de reporter ,la un concert din provincie, a unei mari cintarete , acoperite cu o mare de flori, multe din ele risipite jos , pe podele. Doamne cum a mai cintat. S-au cutremurt peretii. Putin mi-a lipsit sa ma indragostesc de ea. Doar o floare. Si de unde sa o iau in clubul acela de provincie decit de sub picioare. Doar ca nu am ridicat-o si nu i-am dat-o, frica mi-a fost sa n-o umilesc.. Poate de asta si-am purtat-o in inima intreaga mea viata. Ca pe un dor de cintece multe. Ca pe un vis de carti nescrise si desavirsiri neimplinite. Pentru ca intr-un sfirsit sa-mi cada iarasi sub picioare, ca semn de fericit naufragiu. Si accept ca in viata pot fi si alte impliniri, simple de tot. De exemolu.,sa ridici de pe jos o floare , cu un gest de profunda noblete, si sa o pui intr-o vaza ,separat de marea de flori, intru amintirea marilor artisti, care coboriti de pe scena au intrat in uitatre.