MĂRTURISIRE PE HÎRTIE

  Am ascultat și eu în direct , de la Parlament, de pe tribuna centrală a Țării, luarea de cuvînt a lui Vladimir Filat după ridicarea imunității sale parlamentare și înainte de arestul preventiv provenit dintr-o pîră pentru complicitate la furtul miliardului.Ce să zic, așa, omenește vorbind este cutremurătoare.O mărturisire de fapt, care zice el de acum înainte, avînd timp berechet, urmează să o pună pe hîrtie în izolator.Pentru istorie adică, drept cel mai viu document despre zbuciumatele vremuri ale democratizării.Și pentru sine, aș adăuga eu, pentru eul său lăuntric care de acum încolo ancorat în ea, strivit de ea,renăscut din ea, urmează s-o repete la nesfîrșit ca să-i adaoge noi și noi amănunte și să-nțeleagă într-un sfîrșit că altul e sensul vieții aici pe pămînt decît avuțiile și măririle.
   Eu altceva însă mă întreb dacă au înțeles cumva acest lucru și cei din sală, care au votat unanim pentru ridicarea iminității lui Vladimir Filat.Căci este nedrpept să-i promiți unui popr marea cu sarea ca să întri în Parlament și după aceea să-ți faci doar interesul tău propriu, deosebit de al țării.Ceea ce se întîmplă acum la noi în Moldova este o compromitere totală a democrației și liberalismului.Așa ceva nu se iartă. Nici sus, în cancelaria Domnului.Și nici jos, în cancelariile lumii. Doar dacă te apuci și te mărturisești.Pe hîrtie.

                                                                     ***
 Am citit acum cîteva dimineți un eseu al lui Vitalie Călugăreanu, ziarist de vocație de la Deutsche Welle,publicat în cadrul proiectului ”Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova” , despre presa din RM și m-am îngrozit. De fapt noi nu mai avem presă liberă.Analiști, păduchi, găinari, oricum nu ne-am numi, toți sîntem puși în buzunarul cuiva. Intuiam acest lucru.Iată că acum este formulat de către cineva aproape științific,pus într-o schemă matematică.Și dacă presa manipulează opiniile mai dihai decît pe timpurile comuniste, atunci cine spune adevărul? Politicienii? Ridicol. Profesorii ?Greu de tot. Scriitorii? Compromiși și ei definitiv sărmanii. Ajuns aici parcă presimt că cineva mă apostrofează:”Dar poporul, Domnule? Ai uitat?” N-am uitat. În toată istoria noastră n-am renunțat nicicînd la acest apelativ salvator:„Poporul!” N-am uitat nici noi. Nici părinții noștri. Și nici părinții părinților noștri.Iar uneori, simțindu-i muțenia,chiar l-am inventat.L-am tot chemat. Și cînd a vorbit ne-am îngrozit.Altfel cum se explică asemenea fenomene, curat anomalice, ca Usatîi la Bălți, Șor la Orhei, și Dodon la Chișinău.Și atunci ce aș putea face eu diminețile decît să deschid Biblia și să citesc un pasaj oarecare, la întîmplare, după care să purced în tăcere, la recuperarea cuvîntului.Și dacă-l găsesc în acest mare haos care s-a instalat în jurul nostru, dragii mei prieteni, să-l pun pe hîrtie sau să vă dau cîte un like,tulburător, adevărat și promițător ca toamna de afară.Faceți și voi același lucru și poate într-o zi ne regăsim , devenim un popor cum am fost, înainte de comunism, capitalism și oligarhism.Altfel fără cuvînt de-nceput ne destrămăm.