duminică, 7 martie 2010

Dragă Ana şi dragă Veronica!Astăzi de 8 martie, cu douăzeci şi opt de ani în urmă ,într-o primăvară glodoasă şi umedă ,cu un vînt rece şi rebel,care pătrundea pînă la os, a murit tatăl meu. O viaţă întreagă, ca să nu tulbur şi să nu întunec sărbătoarea vostră, am mînat acest trist eveniment undeva în culisele sufletului, uneori chiar în mod nepermis uitînd de el.Astăzi însă pentru că aţi plecat de lîngă mine ca să vă faceţi şi voi cîte un destin al vostru,pentru că destinul meu a întrat şi el,neapărat de nimeni, într-o zonă a adevărurilor care te cutremură şi şochează,îl voi comemora în tăcere şi singurătate. Memoria tatei ,deci, după atîţea şi atîţea ani.Nu-i prea tîrziu cumva? Poate că da, dar pe de altă parte ce pot face dacă abea acum ,după ce i-am trăit experienţele,am ajuns să-i înţeleg durerile.Voi pleca deci imaginar la Ţaul ,ca atîţea ani în urmă, şi voi culege de pe vestitele sere din nordul Moldovei, un braţ de lalele,crescute special pentru sărbătoarea femeilor, apoi voi rupe din pădurea tinereţii lui o sarcină de crengi de brad şi-i voi împleti o coroană spre veşnicii. Punîndu-i-o la cap voi aprinde apoi o lumînare şi voi tăcea îndelung,gîndindu-mă la voi.Toate pînă la urmă în lumea asta sînt legate între ele.Dacă nu era el pe lumea asta nu eraţi nici voi. Pune-ţi-i şi voi ,dacă vreţi,din buchetele multe pe care vi le-am dăruit în anii aceştea de 8 martie,cîte o jerbă de floare în această coroană.Pentru că el Veronica te-a purtat în braţe şi te-a iubit poate mai mult ca mine.Pentru că el Ana,dacă te-ar fi cunoscut, te-ar fi iubit de un milion de ori mai mult ca mine.Şi toate aceste într-un final pentru că el a fost dur cu mine, n-a ştiut,n-a putut să-şi exprime la timpul şi la modul potrivit dragostea părintească faţă de mine, dar de fapt iubindu-mă la fel de mult cum vă iubesc eu astăzi pe voi.Asta a fost drama lui.Dar a mea, care e drama mea ? Iată întrebarea.Şi dacă reuşesc cumva să răspund la ea s-ar putea întîmpla să nu fitrăit degeaba pe acest pămînt.Sărbătoare fericită!Vă îmbrăţişez. Tata, 8 martie 2010,Schinoasa Nouă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu