ITACA

 Da, viata-i viata. Sally a ajuns la Londra. Si zburda fericita. Ana mi-a trimis un videou. Ciinii, ca si oamenii , isi au destinul lor. Iubesc. Sufera. Se despart. Numai ca o fac in tacere. Unii mai fericiti. Altii mai putin fericiti. Acum am s-o stiu si pe asta. Cineva le scrie indiscutabil, fara sa ne intrebe, in cronica veciei. Oare doar intimplarea?

                      ...

Cerul Schinoasei. E ca o catedrala azi. Maret. Si soarele lui. Obosit. Vested. Ca un peregrin care scapata, se prelinge printre crengi ,isi cauta  adapost in frunza amortita a verii. Firul de iarba sta nemiscat. Verde. Necosit. Indiferent la toata Creatia. Ca un Cirmaci.

                                                                           ...

6,4 km. Record de toamna. Nimeni nu respecta regula.M-am saturat. Nimic nu trebuie sa vorbim. Nimic nu trebuie sa-i invatam pe altii. Trebuie sa ne dezvatam a vorbi. Trebuie sa nu putem vorbi. Trebuie sa murim. Ca sa ne putem auzi, din morminte, unii pe altii.

                                                                          ...

 Elena Lupu, cumnata mea,  a suportat covidul la faimosul spital Toma Ciorba. Acum scrie pe Facebook despre florile sale :"Frumoasele mele.Au supraviețuit  cit nu am fost acasa.Trei săptămîni." Da, trebuie spus, florile nu doar supravietuiesc in conditii vitrege, in desert si in pustie, florile asteapta, florile iubesc in viata noastra obisnuita. Mai puternic decit oamenii.Cineva trebuie sa ne astepte in Itaca, macar un fir de iarba, ca sa izbindim.