sâmbătă, 29 august 2020

O UMBRĂ

Nu stii niciodata ziua. Azi am ridicat Dealul dintr-o azvirlitura. La stadion insa, cit l-am trecut, a aparut o alergatoare.De trei ori m-a depasit. Cu casca pe cap, nu vede  pe nimeni, doar pista.Alearga si sufla ca o locomotiva. Prima data m-am ferit. A doua iarasi , sperind ca se va pricepe sa ocoleasca. A treia oara insa am stat locului si-am intins toiagul. "N-aveti cu ce va ocupa?" - s-a izbit la mine. "Vezi toiagul ista?" - i-am zis. " Si ce-i cu el?" " Are 1,5 metri. Asta e azi masura iubirii fata de oameni." S-a uitat la mine ca la un nebun.
                                                                           ...
 Azi dimineață pe traseu l-am întîlnit pe Iovan, prietenul meu cu sechele de ichtus.Nu l-am mai văzut de astă toamnă. „Ce faci?” - îi zic bucuros.  Imi arată creasta unui pin măreț și locul pe care stă, un scăunel improvizat din cîteva pietre  și o scîndură șubredă. „Uuuuuuu!”- oftează el adînc. Asta înseamnă că evită băncile aglomerate din curtea liceului.„Cum te simți?” - îl întreb. Sare în picioare și merge.” Oooooo !” - îi zic eu și mă îndepărtez. Îmi place acest mod de a comunica cu el. Îmi inspiră credință. Azi cînd cuvîntul nu costă nici măcar un laic. Nici cît milioane de voturi în parlamentele lumii.
                                                                          ...
Viata devine viata. Eri n-am esit pe traseu. N-am putut. Sint zile cind stau lipit de pat, ca de cruce. Azi mi-am zis ca trebuie sa es. Traseul, oamenii de pe traseu, cititul, scrisul sint preocupari esentiale pentru mine. Daca le lepad este ca si cum as cobori in mormint. Cind sa es  insa la poarta am descoperit ca lipseste toiagul. L-am cautat prin toata ograda. In firida lui.Sub visin .Pretutindeni. Nu l-am gasit nicaieri. M-am gindit : viata mea nu este decit o umbra cu toiagull in mina.Metaniere. Chei. Carti pe care nu le-am scris. Oameni pe care nu i-am iubit. Prieteni. Totul am pierdut.Si iata acum toiagul.Poate ca Nina l-a mutat undeva.Trebuie neaparat sa-l gasesc. Altfel viata isi pierde sensul. Altul ,viu , nu am cind sa cioplesc. Si am pornit incert pe traseu.                                   

Un comentariu: