Smerenie şi Orgoliu

Vroiam  să mă duc la Gala premiilor literare pentru anul 2012.Îmi plac aceste evenimente. Atît în Romînia cît şi la noi. Este o modalitate de a cerne lucrurile şi un extraordinar moment de comunicare, uneori ca valoare mult peste lucrările premiate.Rîd cireşii  în grădina mea la Schinoasa, înseşi natura în anul acesta mă predispunea penru această Gală. Îmi pregătisem chiar hainele.Trebuie să vină pînă la urmă în literatura noastră un alt Ion, sau Moromete, sau Onache Cărăbuş. S-a întîmplat însă că am citit în "Jurnal de Chişinău" din vinerea trecută un microeseu de Mircea V. Ciobanu despre cultura scrisă  şi m-am răzgîndit.Mai mult, m-am întristat chiar rău de tot. Dacă am expertiza "Literatura şi arta",unicul săptămînalul literar de la noi, cu proba de aur literar, sugerează criticul  am descoperi un ziar de perete.Şi atunci cine sînt un eu, care mă public de o viaţă în acest ziar? Un scriitor de joi, de Duminici ar ironiza prietenul meu Daniel Bănulescu. Dar nu este aşa."Pragul", o proză scurtă superbă publicată de Aurelian Silvestru chiar joia trecută, arată , pentru cine vrea să înţeleagă,ca publicaşia lui Nicolae Dabija conţine şi literatură veritabilă.Şi eseul criticului ar putea fi unul bun, pe măsura literaturii de la noi, dacă nu ar fi marcat de un mic orgolii. Dar vai ,micile noastre orgolii.Cum ne mai iubim în ele.Cum le mai semănăm pretutindeni, fără să ne dăm seama, că ne aduc una din cele mai mari stricăciuni,pierdwerea duhului. Aşă că m-am răzgîndit.Decît să mă duc la o paradă a micilor orgolii mai bine mă duc la Mănăstirea Ţigăneşti, la Înălţarea Domnului, la Coborîrea Duhulu Sfînt, la Sărbătoarea marii smerenii.Să comunic cu un alt prieten al meu, Părintele Lazăr care doarme pe un pat de schîduri şi pe o pernă de piatră şi se roogă .Şi să mă smeresc şi eu.Şi cine ştie poate din smerenia lui, şi a mea şi a noastră tuturor se va înălţa sau va coborî măcar o picătură de duh.Ca o probă de aur a suferinţelor noastre de veacuri.