FEMEIA DE DUPĂ GRATII

   Domnica Cemîrtan. Sau Sanda Filat ,nici nu mai știu cum să-i zic sau să scriu. Atît de   ușor și repede își schimbă femeile astăzi numele. Două femei care prin fapta lor au devenit cunoscute unei lumi întregi adineaori, una printr-un  divorț curajos, și alta printr-un naufragiu subit pe Mediterană,  și care astăzi se fac admirate iarăși pe internet, imaginile lor devenind fabuloase. Aproape irezistibile.   Sanda Demircean îi povestește  Rodicăi Ciorănică în emisiunea  ”O seară perfectă„ de la Pro TV  despre un superb proiect de renaștere a femeiei și o paradă de modă. Iar Domnică Cemîrtan într-un filmuleț  de cîteva minute despre un alt proiect ,de ajutorare a deținutelor de la ”Rusca„ . Ce-i asta, mă întreb? O încercare ieftină de recuperare și menținere a celebrității sau o tentativă de a descoperi, după ce vei fi căzut și te-ai ridicat, acel ”de ce„  întemeietor de sensuri al femeii în lume. Eu aș spune că și una și alta.Doar că Sanda îl caută la polul opulenței și plictisului. Iar Domnica  la celălalt pol,al femeii de după gratii și suferinței. În fața acestei alegeri ,eu fac un colet cu „săpun, șampon, absorbante, periuță și pastă de dinți, hîrtie igienică, o lamă de ras„ si , la rugămintea Domnicăi, scriu pe el  „Rusca”. Chiar dacă autoarea proiectului este un pic cam  deșănțată. Chiar dacă Domnica uneori în drumul ei neabătut spre sens mai este  prinsă și de cîte o catostrofă, tocmai în brațele celui drag.Asta e viața, mai ales atunci cînd te întrebi: „De ce?”
                                                   * * *
     Nina Corcinschi. Un fragment din Psalmul 37 îmi vine în minte legat de vîrstă care o împlinești astăzi. "Prietenii mei și vecinii mei în preajma mea s-au apropiat si au statut,/ Si cei mai de aproape ai mei de departe au statut/ Si se sileau cei ce caută sufletul meu." Pastreaza-ti, dragă Nina , în aceste vremuri grele sufletul și urmează bunătatea , pentru că aceasta a însemnat omul si literatura dintotdeauna, de la porțile  Ierusalimului  si pina la cele ale postmodernismului literar de azi din Moldova. La multi ani!
     
                                                    * * *
Vine toamna. De astăzi , anunță meteorologii, se răcețte timpul. Dar verdele e încă verde . În coroana maestuoasă a vișinului meu am numărat  doar trei frunze ruginii, sus pe creștet, asemenea unui semn de distincție.  Peste o lună vor fi  sute de mii, milioane , cvadrilioane, o galacsie de frunze , care se va topi încet de iubire , așteptare și suferințe, ca să renască apoi iarăși  din praful stelar  într-o altă Galaxie cu rădădăcinile ascunse în Psalmi și  eul meu singur, nemîngîiat , răstignit pe crengile lui din vîntul  astral. Aici în Dealul Schinoasei. Sau poate undeva în altă parte.