AZI DIMINEAȚĂ CIREȘII MEI...

    Azi dimneață pe căldura aceasta nebună de la început de iulie, înainte de plimbare pe care obișnuiesc s-o fac seara, pe răcoare, iar acum am mutat-o dimineață din aceleași motive,  cireșii mei  din Dealul Schinoasei, bravii mei cireși, după ce m-au uimit cu o roadă de pomină din care au gustat și Ion Druță la Moscova, și părintele Octavian Moșin de la Biserica USM, și părintele Mihail Bortă de la Portalul „Moldova Ortodoxă”, și Veronica cu Slava, și copiii din Schinoasa, și toată lumea care a vrut sau a avut poftă, iată că  iarăși bunii mei prieteni mă uimesc.
   Mă uit la ei și pe cine credeți că văd ascuns în frunzetul din vîrfurile lor dizdedimineață ? Pe veverițele  vesele care vin de alături, din pădurea de cedri de pe Grenobl, făcînd un drum de kilometri,  prin vii, doar să guste din ultimele cireșe, cele mai dulci, ale vîrfurilor? Sau stăncuțele bătăioase care poartă sus ,între ele,pe crengi, pentru o cireașă un adevărat război ? Sau coțofenele obraznice care vor să ia totul , fără ca să împartă cu nimeni nimic, nici măcar sîmburii? Da de unde, să vezi și să nu crezi, Mihai Ghimpu biruitorul  a toată această lume iubitoare de cireșe din vîrfuri , în carne și oase.
  Stă și strigă cît îl țin bojocii: „Dorine, tu vezi acolo jos la primărie, iar eu de aici de sus, nu cumva să-l scăpăm!„ „Ce faci Mihai? ”- zic eu înmărmurit. „Dapoi, iaca îl păzesc pe Șor, - spune el, ducînd un deget la gură în semn de mare secret,  - pînă nu-l bag la închisoare nu cobor și nu mă las!„ ”Bun , - zic eu stupefiat, - dar de aici, din cireșii mei? Parcă se poate?„ „Se poate, totul se poate în interes național, - zice el supărat ,strivind o cireașă zbîrcită în gură, - dar care alt loc de unde se vade totul în țara aceasta?„ Șocat și mîndru în același timp pentru acest loc al meu și pentru cireșii mei îl las în pace, îmi iau toiagul și pornesc la plimbare. Iată că și eu am o părticică de taină din uriașa taină a miliardului furat , pe care , pînă nu se așează țara, jur să nu o destăinui nimănui.