Nu sînt chiar atît de uitat, cum mi se pare căte odată, în lumea aceasta.Cîte cineva din cînd în cînd își mai aduce aminte de mine.Bunăoară Nina Josu, o bună poetesă de la „Literatura și arta” care, prin telefon, mi-a adresat două întrebări.Prima:cu ce sentiment mă despart de anul 2014? Și a doua:ce aștept de la 2015? Sau mai simplu: ce mai faci? De la o vreme, dar mai cu seamă în acest an 2014, mă prind la gîndul că fac doar lucruri simple în Dealul Schinoasei.De exemplu, am curățit grădina de toate plantele și arbuștii exotici și-am lăsat doar iarba copilăriei, rozele mamei și vișinul tatei.Sau am renunțat la vorbăriile fără noimă,la televizor, la o mulțime de alte lucruri deșarte și mi-am făcut din singurătate un unic și neschimbat prieten.Toate aceste lucruri le-am obținut doar prin întoarceri.De fapt, dacă mă uit bine, toată viața mea nu este altceva decît un lung șir de întoarceri.Întoarcerea Șargăi.Întoarcerea trenului de Ocnița.Întoarcerea lui Ion Druță. Întoarcerea la masa de scris. Și mai recent întoarcerile Anei, care în mod normal, trebuiau să dea sens și să simplifice această carte de nuvele pînă la un titlu care să încapă într-un singur cuvînt.
Din păcate Ana nu se va mai întoarce.Un loc obținut la HSBC, al dloilea colos financiar din lume, în Londra nu se prea schimbă pe nimic în lumea asta.Și dacă e așa coperțile cărții rămîn deschise pe masa mea.Ca să le închid în 2015 va trebui să caut o altă întoarcere.Cum? Iarăși prin lucruri simple.Prin rugăciuni la Preacurata,Dulcea mea măicuță.Prin delicatețea și puterea de pătrundere necesare cunoașterii voii Domnului, care odată demult în vechime, în satul meu de copilărie, în plin război mondial, a făcut un pilot militar al armatei romîne să aterizeze într-un cîmp de mazăre și să vină să-și vadă maica.Maica ceea era străbunica mea care la viața ei a crescut doisprezece copii, toți oameni mari în Romînia dintre cele două războae.Ce la dus la această nemaipomenită faptă, aproape minune.Sigur că jertfa mamei.Jertva aceasta mă duce cu gîndul la jertfa mea.Port eu în inimă o asemenea jertfă? Dar civilizația în genere e aptă azi pentru asemenea fapte? Întrebări care mă cutremură și mă încurcă rău.Nu întîmplător aceste două versete ale psalmistului trenează iată de două mii de ani deasupra noastră:„Întoarcene pre noi, Dumnezeul mîntuirilor noastre:șiți întoarce mînia ta de la noi./ Au doară în veci te vei mînia spre noi; sau vei tinde mînia ta din neam în neam;” Orice iubireși orice întoarcere fără jertfă este neputincioasă.Acesta este un adevăr absolut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu